VISE TÂRZII

Dragul mEu, azi exiști în formă de lut, rătăcit prin necunoscut Dragul mEu, rădăcina verde din inimă ți se vede, Dragul mEu, îți cânt de iubire, pe strune, din fire Dragul mEu, nu-ți cer să fii, ceea ce nu ești, pe marginea lumii lumești Dragul mEu, nu există cale de întoarcere, spre Indumnezeire, lumina minții acoperă cu căldura inimii. Dragul mEu Elena Buldum Copyright @2016

In țara asta se mai poate visa? nebunia a pus stăpânire pe toate constantele vitale ce nu mai ticăie sufocă propriul Eu și organism național cu un singur orgoliu de orificiu prins în genetica noastră constantă Imaginația a plecat de la singura silabisire între sunetul imoralitații  ( unii mor în somn, alții sparg farfurii de ciudă) sunt mile și distanțe între noii oamenii apropierea între suflete(  trenuri cu direcții diferite) ce nu duc spre niciunde Fiecare urcă fără bilet în tren pentru următoarea stație; cu bagaje de mână ( încap doar vorbe grele) Destinația este scurtă pentru o afacere  care o face cineva cu viața,  și repede o schimbă cu moartea. singur, trist, dezgustat,  acrit  prefer să nu trăiesc toată viața cu spatele la lume,  de pe  partea cealaltă a baricadei  Cui i-ar conveni?  ”Să fie bestia și frumoasa adormită”.! Cine face pact cu diavolul?  să ajungă dincolo cu locul asigurat în iad! Constante vitale Elena Buldum Copyright @2016

Să vezi iubite, murmurul tăcerii mele Și ochii mei atât de veseli și foarte vioi, Să mângâi fierbințeala unei triste stele, Sper, ca tăcerea mea să te aducă înapoi. Să te sorb iubite, cu buzele cele fierbinți, Închide- ți ochii! Simți fiorul degetelor mele? Vreau să renasc în suflet caldele dorinți... Ca să cuprinzi și fierbințeala tristei stele. Vreau să te-ating iubite, în visul care astăzi Ne-a destrămat, ca vuietul în zori, S-a-ntunecat iubirea -n ochii tăi cei fragezi- La poarta întâlnirii între nori.... Ca vuietul în zori Copyright @2016 Elena Buldum

Aș iubi toamna, ce-mi strivește gânduri, iubesc e bine, nu o iubesc și tot mai vine. Aș iubi toamna, care tot împrăștie semințe de flori din zâmbetul meu în cele patru zări. Aș iubi toamna, dar umbrește lumina, iar lumina este Dumnezeu și după aia tu și eu! Aș iubi toamna, că fierbe nostalgia ca un must și sărutul dimineții devine acru. Aș iubi toamna, ca pe o pasăre în zbor, dacă universul din mine n- ar plânge de atâta neputință.  Aș iubi toamna, că iarna mă usucă de viață, și -mi ia și ultima speranță. Aș iubi toamna Copyright @2016 Elena Buldum

In zadar privesc o rază Care mângâie văzduhul Ochii mei se minunează Cum să fii sărac cu duhul! Trece -a vântului suflare, Soarele tămâie -o tâmplă, Pe pământul ăsta mare Toate relele se -ntâmplă. Cerul este ca oglinda, Geana nopții se mijește, Unii - își privesc osânda Ce pe inimă -o hrănește. Anotimpu' -și schimbă haina, Astăzi este cald și soare, O minune este taina Să fii om în lumea mare. Este cald și soare Elena Buldum Copyright @2016

Cruce sfântă te sărut ești un Alfa început - pe al vieții drum țesut Cruce sfântă te sărut că în tine am crezut când Iisus a fost bătut Cruce sfântă între sfinți îi sărut pe-ai mei părinți Cruce sfântă te sărut maica mea când m-a născut în brațe te-a ținut Cruce sfântă primenește casele le ocrotește inimile întărește Cruce sfântă te sărut că nu sunt un prefăcut. Cruce sfântă Elena Buldum Copyright @2016

Îmi aruncai un ochi- Sub ia mea, flămând; Și ofatu-ți din rărunchi Îl auzeam și-n gând. Voios priveai la mine... În fiece secundă Că-mi amintesc de tine Și mintea ta flămândă. Izvorul de dorințe Te-apasă de moment Pe-a mele preferințe De ce nu pui accent? Un ochi Elena Buldum Copyright@ 2016