VISE TÂRZII

Încolțit... Elena Buldum Mugurel, e-un bob de floare ce răsare din pământ Vântu-adie și-l alintă, -ncolțindu-i un cuvânt Legănat-n stropi de rouă, mângâindu-l dimineața... Raza soarelui răsare, îi stropește toată fața. Mugurel i- un bob de floare ce-i răsare bucurie, Dinspre creștet și pe tâmple cu o boare argintie Din petala-i lăcrimată roșie precum o fragă, Și iubirea parfumată-i crește floarea lui dulceagă? Mugurel i-un bob de rază ce mă-ncântă cu o privire Îl-aștept de-o viață-ntreagă să-mi aducă  fericire Copleșind  muguri și flori și chiar fluturi pe câmpie Toți privesc și vreo doi nori-ntre- o rază aurie.

Auroră... Elena Buldum ai fost aici și-acolo aproape  la bine și la rău... m-a înconjurat cu dragoste  petala sufletului tău mi-a înflorit c-un zâmbet fericirea  pe pământ ai fost aproape  când te-ai depărtat  de nici-un gând ai alinat și dorul  când inima nu știe tristețea mea de moarte   a fost durere vie și mă pândea  ochii rătăcitori- mâhnirea cu vorbe calde  mi-a îndulcit privirea ai mângâiat cu raze a mea nefericire eu o floare  tu un soare, cu iubire iubirea mea-i acolo plecată de aici ținută, nu desparte  doi buni și dragi amici în fiecare ceas  la orice oră la joc chiar prins în horă un soare în culori ești dulcea auroră.

Visul unei nopți de toamnă Elena Buldum M-am născut într-o carte cu litere? Strămoșul meu a fost preot, și când mă ținea pe genunchi la gura sobei , unde stingeam jarul împreună și mă alinta mereu cu vorbe dulci, așa ca să-mi fie învățătură pe viață, îmi vorbea de litere de aur și  că ele nu se mănâncă... Eu fiind copil mic, totuși visam la ele cu ochii deschiși, să le înghit, și le mâncam din priviri! -Bineînțeles, era un simplu joc de șotron  a  unui copil nevinov at! Visele unui copil inocent sunt cheie și adevăr pentru a deschide poarta sufletului spre știință, rămâne deschisă să intre lumina pură a razelor de soare a viitorului, sau lasă întunericul să cucerească mintea. -Lăsa-ți copiii să intre să viseze, îmi spunea, mereu tata ! -Spunea adevărul, sau nu? Știe un copil să interpreteze visele unui om înțelept! Interpretarea viselor nu trebuie făcută doar științific, de foarte multe ori semnificația visului din dicționar poate deveni complexă, dar, în realitate dacă îl privim c

Eu aici... Elena Buldum tu ești acolo, eu aici, tu ești departe, eu aproape doar gândul în noi ne mai desparte în pași grăbiți plecăm departe ne ocolim, și stăm deoparte și eu aici, și tu aparte ne separăm, cu ochi de moarte și tu acolo, eu aici dincolo-s-eu , tu ești de-aici eu plec, și tu rămâi atunci

O rezonanță fină... Elena Buldum. Șuvițe de lumină se sprijină de cer, De gândesc, la tine, și cu regrete, sper În minte să-mi pătrundă un infinit de vise Ne-ndeplinite  doar din dorințe promise? Șuvițe de culoare le agăț-n curcubeu Te țin în brațe-soare acolo-n pieptul meu, Înalță-mi către cer c-un fulger de lumină O clipă mai frumoasă, în inimă să vină. Când norii se agită -n zare-i văd se zbat... Le suflu-o lumânare pe-a sufletului mat Un susur lin de apă se-aude din izvor Și inima-mi- se- nmoaie si cuvântul dor.

Elena Buldum vol Vise Târzii 2014 Vara, mai mereu la țară, Când ieșeam pe prispă-afară, Ploaia mocănească, iară! Răpăia ca o fanfară- Picura un ceas sau două Când era și ziuă nouă, Picura în stropi mărunți; Țârâia sub pași desculți. Vara, mai mereu la țară Zi sau noapte, plouă-afară, Ploaie ciobănească deasă Pentru plante boierească. Streașina e picurată, Pe pervaz doar stropi lăsați, Plouă brusc și deodată Cad și picături scăldați! Vara, mai mereu la țară, Plouă cu găleata, iară! Cu bulbuci și cu bășici; Ploaie ca bătăi de bici… Vara, mai mereu la țară Cerul-i alb, ce țârâială! Picură, ca o fanfară; Ca o cetera-ntro seară. Vara, mai mereu la țară, Plouă și se tot strecoară Picăturile-i murează În putină niște varză.

Rămân zile... Elena Buldum Sunt zile negre pentru zile albe”, prin sita vieții cernute  de o strecurătoare deasă . Cresc ore ologite-n părere și minte, se răsucesc ca oasele-n morminte  putrezesc fără alin. Sunt ani ce trec se risipesc și vin pictez imaginea vieții când o oglindește soarele și vântul  și timpul și ne rămâne olog doar cu gândul