Vântul suflă Elena Buldum vol Vise Târzii 2014 Sus pe vârful muntelui Pe culmea răstocului Vântul suflă, nu dă pace Codrului cu țepi și ace Între brazi și mărăcini Brusturi și câțiva spini Și rostogolește-o frunză Cu lumina cea difuză În zadar îi tot dă roată; Ruginită-i și pătată- În zadar o-ngheață frigul Și îî tremură cârligul; În zadar a ei suflare Fără viață-i și- alinare Fără prea multă suflare Frunza-i așa trecătoare; În zadar rămân puține Zile ca să-i fie bine... Vântu-o suieră să aline- Pân la bruma care vine... Se rostogolește sărmana Se învârte eoliana Dintr-o rafală de vânt E culcată la pământ Putrezită stă-n neștire Vântu-i suflă să-i respire Viața scursă-ntr-o sclipire...
Postări
Toate trec... Elena Buldum Trece toamna-n frunze p ălită, Trece mândra nu-i iubită Trece tot, că-s trecătoare Unul pleacă, altul moare; Una-i mândră ca o floare, Alta-i ofilită, oare? Numai una mai r ămâne, Și iubită și cu nume Că e floarea florilor Mândra doritorilor. Toate trec, toate se duc, Numai eu nu mai apuc, Să strâng dorul meu în brațe, Să-l iubesc, să mă agațe, Să mă prindă de mijloc Să-l iubesc cu dor și foc, Câte vise sunt în lume Dar de mine ce rămâne? De murit, eu o -i muri, Alte mândre vor veni, Toate trec, toate se duc Eu nimic nu mai apuc; Multe flori mai sunt pe lume Dar, nici una nu-i ca mine!
Clânțăne lupul vol Albinuța Biuța În păduri e gerul mare, Vine iarna ,vine frigul, Și scrășnește la-ntâmplare Ursul e precum covrigul. Pe câmpie parcă are... Țurțuri pe-nghețate diguri, Nici omătul nu mai pare... Oțelit, călcat de friguri. Munții par niște sticleți, Frigul mușcă tot pământul Gerul biciue și vântul, Toți au bărbi, și toți nămeți. Totul parcă a-ncremenit, În văzduh și fără voce, Lupul este ademenit, Stă la pândă și-i feroce. Clănțăne din dinți odată... Văzând, o mierlă-nghețată- Ce-i vorbește cu mult haz; Ar mânac-o de necaz! aparitie *
Ochiul coase Elena Buldum Pri n sânge îmi țâșnesc fiori, arterele mă dor, Mă doare și privirea aruncată în tăcere, Mă doare chipul tău frumos, tânjit fără plăcere, Și palmele și ochii mă dor.Când îți cuprind privirea și-o ador. Prin inimă îmi trece ca o săgeată înroșită, Să nu te frăngi cu iriși roșii în privire, Mi-e dor să-ți fiu retina ochilor iubită- se-agită Când noaptea ni-i un sfeșnic de iubire.E prăbușită-n neștire. Prin suflet eu te caut cu priviri mai pătimșe, Mi-e sete să te sorb în șoapte ,ochiul coase, Mi-e sufletul secat de dor și clipele frumoase, Că nu mai sunt a ta .Când alta te descoase.
Giuvaer... vol Vise Târzii 2014 Mărețe vise țese în noapte visul meu Și tu, stelută dragă, să mă veghezi mereu, Să-mi fie somnul lin și fără de suspin, Eu doar visez iubirea ce am iubit din plin. Privesc, steluță, cerul perdelelor de stele, Luminezi tot universul, strălucești zilele mele, Te mângâi cu privirea și te dezmierd cu drag În fiecare seară când mă petreci în prag. În fiecare noapte lucești la geamul meu, Tu steaua călătoare iar geamănă-ți sunt eu. N-am altă fericire mai dragă pe pământ: Nu fii nefericită când plec eu în mormânt. O, tu minune vie, cu raza-ți lumina reînvie, În sufletu-ți cu drag în sufletu-mi învie! Ești visul meu de aur, un giuvaer răvnit Să te-ating, steluță, precum pe-al meu iubit!
O floare... Elena Buldum Ca o floare de cais Înfloresc,în ramuri ,multe.. Flori, iubite ai ucis? Floare, du-te, du-te... Ca o floare de lalea Înflorită din lumină Numai eu, iubirea mea Parăsită-s și cu vină. Ca o floare de bujor Obrajorii mei cei poate Tu i-ai sărutat ușor Dar, de vină-s eu în toate. Ca o floare printre pini Printre țepi și mărăcini Numai eu, iubirea, mea Mă înțep, în spini, cu ea. Ca o floare de cireș, Înfloresc, în ramuri multe.. Flori albastre, ai cules, Eu iubite te-am ales, du-te.. Și ca floarea mea de soc Mă-ofilesc fără soroc Câte, flori, ai adunat Strânse-n vază, m-ai uitat. A-nflorit, iubite, pomul Cel iubit mult lăudat Numai eu, iubire, omul Am greșit, tu ai plecat.
Am urcat pe-o scară Elena Buldum degeaba am urcat pe-o scară pân' la Lună, m-am cățărat în noapte pe cer să-ating o stea, și-am dorit din raze să împletesc cunună, să-ți prind în ea dragostea mea în za. degeaba ai urcat pe-o scară pân' la cer, te-ai cățărat pe raze de lumină să atingi iubirea, ce-ai strâns-o în mânunchi de vânt și aer, și-ai sfărâmat-o în praf de stele, și-acum cobori privirea. și am urcat pe-o scară pân' la soare, am încercat să-ating erupțiile solare degeaba încerc să mișc degetul meu, pe-un cer imens și-întunecat la greu.