Postări

Pe trepte... Elena Buldum din vol” Pașii sufletului meu” , Editura Dandes Press, 2014 Cu pași mărunți, te caut...eu fug pe urma lor M-aleargă gânduri negre pe trepte când cobor  Mă plânge, nu mă lasă, că-n pași de dans valsezi Cu alta, mergi prin ploaie, cu alta prin zăpezi. Agăț în minte clipa, parcă-i dalbă minune E-o floare la fereastă, tăcută, n-am ce spune Să alungăm din noi tristețile-s de fum; Și norii de-ndoială să-i risipim pe-un drum... Să fiu a orișicui? Știi, că mă doare mult? Când noaptea e cu stele și liniștea ascult... Un cântec în surdină de dragoste și dor Îmi descântă-nsingurarea cu șoapte de amor. Să-mprăștie-suspinu-mi în vorbe și cuvinte Îmbracă-mă-n petale ca să-mi aduc aminte Aș vrea să ningă iară, cu flori și jurăminte; În muguri să-nflorească doar vise ca-nainte!
Haiku Elena Buldum ciocnim ouă  și  eu vă zic vouă Hristos s-a înălțat! 
Sunt mic... Elena Buldum Fac o umbră pe pământ Dumnezeul meu cel sfânt Umbra mi-o petrec în gând Pe sub pleoape, în cuvânt. Îmi fac cruce, mă ridic... Când mă sprijin, când mai pic; Sufletul e făcut plic Doamne ajută! Că sunt mic! Să nu piară, Cerul, Luna Care aprinde-n cer lumina? Că din raza de lumină Sufletul sărman, se-alină! Când nu are mângâiere Câte lacrimi, curg de miere Îi cresc muguri fără vină; Să-ncolțească în rășină Când nu are nici putere Dumnezeului îi cere Slavă tatălui, să fie Domnu-n cer e pe vecie! Mântuiește-ne, mi-e greu În invoc pe Dumnezeu E menit în cer de zeu? Doamne Dumnezeul meu!
 d’ELENA BULDUM traduït del romanés al català per PERE BESSÓ El mussol no se’n va moltes vegades tot sol a l’aigua ulciorul nu merge de multe ori la apă  Elena Buldum
Elena Buldum ulciorul nu merge de multe ori la apă singur
Când... aprind o lumânare pentru mine o-nchin mereu doar pentru tine o țin aprinsă, ca să-ți fie dor se stinge atunci, când vreau, să mor; nici moartea nu e lumânare când stă și-așteptă, n-are amânare nici pentru tine, sau la tine aprinsă doar lumina ține că viața veșnică mai vine o aduce cineva, sau, cine?
Dorințele le țin... Elena Buldum Din câte primăveri au poposit în mine În una am plecat o clipă și-am fugit La pieptu-mi te îmbățișam pe tine Și te țineam de mână crezând că te-am iubit. Sub pleoape lăcrimate, cu lacrimi, te -am privit În taină te doream și tot tu, m-ai vrăjit; Mă sfâșie durerea dorințele-mi le țin; Când rătăcesc cărări cuprind al meu destin? Cu lacrimi de iubire-mi curg ne-ncetate ploi Îți spun să nu mai pleci și să rămânem  doi... Să te iubesc pe tine, cu dor să te alint... Eu tot repet în mine, nu vreau, de ce să mint?