Dorințele
le țin...
Elena
Buldum
Din câte primăveri au poposit în mine
În una am plecat o clipă și-am fugit
La pieptu-mi te îmbățișam pe tine
Și te țineam de mână crezând că te-am iubit.
Sub
pleoape lăcrimate, cu lacrimi, te -am privit
În
taină te doream și tot tu, m-ai vrăjit;
Mă
sfâșie durerea dorințele-mi le țin;
Când rătăcesc cărări cuprind al meu destin?
Cu
lacrimi de iubire-mi curg ne-ncetate ploi
Îți
spun să nu mai pleci și să rămânem doi...
Să
te iubesc pe tine, cu dor să te alint...
Eu
tot repet în mine, nu vreau, de ce să mint?