Pe
Marte...
Elena
Buldum
Gonesc
tristeți din suflet adesea le fac ghem-
Și-n
mine torc tăceri, pe inimă o chem,
Alung
păreri deșarte din vene și-o-ndemn...
Când
strâng la piept fiori, eu tremur și mă tem;
Petale
în culori, le-adun sunt flori culese...
Buchete
parfumate, de gânduri bine alese
Și
doar speranța suflă, suflarea mi-o reține
De
ce-s străin în lume și de ce-i rău nu-i bine?
Însemn
clipe năuce, în vise mi le-aș duce...
Le
izgonesc pe Marte, troiene-s călătoare
La
Polul Nord, ghețarii încremeniți, mi-a aduce...
Regrete
obosite, în cer-s trecătoare.