VISE TÂRZII

ROATĂ... Trași pe roată Și învârtiți ca niște marionete Roată, roată, înc-o dată, și înc-o dată Unde ești, tu Ion Roată? Fața noastră se arată Avem mii de chipuri Măști peste măști Nu știm pe care să o punem Le dați sau nu le dați jos? Suntem și împărțiți În două, câte doi Pe grupuri Unii cei de ieri Alții de azi, de mâine... Cete de lași Fără colac de salvare Moarte sigură Ne așteaptă... doar o viață de spital Cu medicamente compensate 1% Inimi rănite la rețetă Chipuri cioplite Vieți zdrobite Înecate în propriile dureri Colacul de salvare dezumflat Ultima scăpare Până la ultima suflare Numai este mult Să închidem ochii cu toții odată "Pentru că țara este prădată"

Petrecute la orice pas Elena Buldum Haina amintirilor Ruptă în coate Cărpită pe alocuri Și peticită din când în când Nu poate avea... numai amintiri cusute cu ață albă Am și vise negre Cu amintiri uitate demult Și petrecute la orice pas Să-și revină Noaptea în somn În schimb de ”noapte bună” Mă îmbrac... în cămașa amintirilor plăcute Pot să adorm doar pe perna... amintirilor frumoase cumpărată Când eram Cu tine!

Corzi de aur Elena Buldum În ochi melancolia c-un sunet se ridică; Și îmi pătrunde-n piele și pielea se-nfurnică, Vibrează e o undă pe tâmple mă masează Se face corzi de aur în suflet se așează... Cu-atâta pasiune posedă a mea simțire În trupul meu dansează plăcerea în extaz E-un fâlfâit de aripi, e-o aghilă-n privire Mă ispitește dulce de mi-ar făcea și caz; Știi gustul mierii dulci? Pe buze mă atinge, Aș vrea să îi rezist pe clapele plăcerii, C-un zâmbet ștrengăresc în inimă se-nfinge Pe mine mă frământă s-ating bolta tăcerii. O simt cu o privire am ochii de smarald Și când mi-e frig în vene, ea îmi pătrunde cald, Mă ispitește-adesea îmi toarnă vin în sânge... E o licoare dulce și clipa de n-ar frânge...

Din toate părțile Mă lovește viața Cum vrea ea Două, trei palme Iar, mă ridic Cu mai puține vorbe bune În fiecare zi o calc în picioare... eu o urmez supusă la tot pasul Las urme de tocuri pe asfaltul încins Cerul îmi ține de acoperiș Dar când plouă am.. capul descoperit N-am  măsea de minte? "Mintea-mi este golită" De briza vântului neprielnic Îmi trece pe la urechi Furtuna nu o pot opri Nici noaptea, și nici ziua Vântul dă cu mine de pământ... În toate colțurile... lumii, unde se petrec... Marile nenorociri Capcanele sunt țesute de tarantule ce-și imaginează singure capcane... să cadă în ele Eu sunt ață de cusut și mă deșir ”Ca să mă înfășor cu mana cerească” Mi-aprind lumânarea, ca să văd întunericul și câte chipuri sculptate are... Conștiința îmi picură lacrimi pe obraz... Ca să-mi aline suferința și neputința... de a schimba în bine lumea. Toate părțile Elena Buldum

În cușcă... Elena Buldum Girona, 2014 Te-ai întrebat vreodată Cum poți să trăiești Pe o lamă de cuțit Între două tăișuri În gura unei "fiare" "De frică tremură dinții în gură" Parcă am fi la circ Prada Leului El devorează nepăsarea celor din jur Opriți, opriți, măcelul?! Cu-i să -i strigi! Sunt toți entuziasmați și ocupați  cu aplauze La apariția animalului Ce-i drept, e fioros Asuns în cușca cruzimii Cine rămăne hrană după pofta inimii " Nu cred că s-ar sătura, i-ajunge la vreo măsea? " Ce spaimă, ucați pe sârma subțire a vieții Si faceți semne celor din jur "Nimeni nu simte ce este în pielea altuia" Cum e să te stingi, puțin câte puțin Carnivorul rage se năpustește Incepe să muște cu poftă "Să fii mușcat de viu" Sub privirile spectatorului Că nimeni nu face nimic Toți râd și aplaudă Așa este la circ Elena Buldum

La orizont... Elena Buldum Sub bl ândele cupole, Sprâncene încruntate, În legănatele gondole Arcadele-s crispate. În opacele oglinzi Pe cioburi doar omizi Umbrite cărămizi Cărările-s sub grinzi. Pe sub arbuști pitici Stau singuri licurici, Se bucură văzduhul Când luminează duhul La orizont descrește Lumina mai și crește, În somnolent acord O umbră-n orizont.

Rața legionară satiră Un gâscan se ploconea Și mălai îi ciugulea, Unei rațe crăcănată Ce-o dorea-însărcinată! Multe sarcini îi dădea' Dar, nici una-ndeplinea, Că dorea puțin să scrie Cu croșete pentru ie. Împletea și la cuvinte- Că avea puțină minte, Era rața legionară... Plecată din târg la țară- Erau doi rățoi prin sat Și mirați priveau pe hat-, C-o fi curcă că e gâscă Și-ntre ei scandal se iscă! Din nimic pe bune frate(?!) De la datorii și rate, O bătaie pe-un cavou Rața avea, decât un ou. Cum să iasă, din impas Când rățoiul e cam gras Zi și noapte trândăvește Și nici ziua nu muncește. Vrea un trai decent, în toate... De la rață, dacă poate... Ca să fie întreținut Și pe brațe el ținut. Vrea gâscanul și-un trai bun... N-are bani nici de lăstun Trăiește, de azi, pe mâine Cerșește și bani de-o pâine. Elena Buldum Va urma