Rața legionară
satiră
Un gâscan se ploconea
Și mălai îi ciugulea,
Unei rațe crăcănată
Ce-o dorea-însărcinată!
Multe sarcini îi dădea'
Dar, nici una-ndeplinea,
Că dorea puțin să scrie
Cu croșete pentru ie.
Împletea și la cuvinte-
Că avea puțină minte,
Era rața legionară...
Plecată din târg la țară-
Erau doi rățoi prin sat
Și mirați priveau pe hat-,
C-o fi curcă că e gâscă
Și-ntre ei scandal se iscă!
Din nimic pe bune frate(?!)
De la datorii și rate,
O bătaie pe-un cavou
Rața avea, decât un ou.
Cum să iasă, din impas
Când rățoiul e cam gras
Zi și noapte trândăvește
Și nici ziua nu muncește.
Vrea un trai decent, în toate...
De la rață, dacă poate...
Ca să fie întreținut
Și pe brațe el ținut.
Vrea gâscanul și-un trai bun...
N-are bani nici de lăstun
Trăiește, de azi, pe mâine
Cerșește și bani de-o pâine.






Elena Buldum



Va urma

Postări populare de pe acest blog

LA FEREASTRĂ

Unde Dumnezeu creează