Pe cerul de carton
Elena Buldum

Dovediţi-mi mie, valoraţi doi lei...
Între ruginite gânduri şi vreo două idei?
Răcoriţi doar spaţii verzi şi topogane
Hâțânați-vă prin minte! Cu semnele profane.

Şi din culoarea minţii, ies pete cenuşii
V-ați împărţit fragmente din arii- purpurii?...
...- s poleite...în doisprezece stânci...
Ce pietre ocolite şi eu privind pe brânci.

Abstracte dimineţi, în vârful unui con
Când stelele-s pomeţi pe cerul de carton,
În neclintita noapte ca o albie de râu
O zonă a tristeţii, iar, mi-a scăpat din frâu.

Postări populare de pe acest blog

LA FEREASTRĂ

Unde Dumnezeu creează