Un vis...
Elena Buldum
E o umbră și durere din păcatul cel promis...
Omul gustă fără vrere să-și îndeplinească-un vis
Peste tot el îl urmează să n-ajungă-n paradis-
Când culege amărăciunea unui suflet rău, ucis-
Ceea ce e cu putință, într-un vis el chinuiește-
Sufletul în desfătări tot pe om îl umilește,
Îl înșeală pe pământ, lucruri mici sau lucruri mari
Săvârșind păcate multe, nu e pentru oameni tari;
Dumnezeu este iubire și de oameni iubitori
Și osânda e pieire pentru păcătoși când mori;
Este raiul sfânt albastru, unde-am devenit mai buni
Cel de Sus îi răsplătește, nu pe cei ce spun minciuni.
Și răsplata o primește sufletul nu e-n zadar
Orice efort ce e făcut, vine din cer ca un dar...
Chiar, dacă nu-mplinim, viața pe pământ măcar...
Să ne-o zidim fără plată, cine poate are har.
Diavolul e fără iubire, nu iubește nici-un om
Când în cugete el intră, îl transformă în neom
Ca o botniță la gură, pe suflet îl umilește
Și el râde într-o parte, pe când tot el trândăvește.
Să ne străduim cu noi, să ne înfrânăm de rele-
Și să scoatem din nevoi, toate gândurile grele-
Mintea este cam supusă unor simple înșelări
Tot ce facem noi e aicea, nu așteaptă amânări.
2, august 2014
Elena Buldum
E o umbră și durere din păcatul cel promis...
Omul gustă fără vrere să-și îndeplinească-un vis
Peste tot el îl urmează să n-ajungă-n paradis-
Când culege amărăciunea unui suflet rău, ucis-
Ceea ce e cu putință, într-un vis el chinuiește-
Sufletul în desfătări tot pe om îl umilește,
Îl înșeală pe pământ, lucruri mici sau lucruri mari
Săvârșind păcate multe, nu e pentru oameni tari;
Dumnezeu este iubire și de oameni iubitori
Și osânda e pieire pentru păcătoși când mori;
Este raiul sfânt albastru, unde-am devenit mai buni
Cel de Sus îi răsplătește, nu pe cei ce spun minciuni.
Și răsplata o primește sufletul nu e-n zadar
Orice efort ce e făcut, vine din cer ca un dar...
Chiar, dacă nu-mplinim, viața pe pământ măcar...
Să ne-o zidim fără plată, cine poate are har.
Diavolul e fără iubire, nu iubește nici-un om
Când în cugete el intră, îl transformă în neom
Ca o botniță la gură, pe suflet îl umilește
Și el râde într-o parte, pe când tot el trândăvește.
Să ne străduim cu noi, să ne înfrânăm de rele-
Și să scoatem din nevoi, toate gândurile grele-
Mintea este cam supusă unor simple înșelări
Tot ce facem noi e aicea, nu așteaptă amânări.
2, august 2014