Și ce seamănă iubirea

Elena Buldum

Pe o muzică dansez, mă ține iarăși de mână 
Vine noaptea, o visez, că vreau să-i fiu zâna bună,
O caleașcă cu doi cai m-așteaptă în pragul serii
Să fugim, iubire, hai, ca să dăm totul uitării!

Și ce seamănă iubirea aceea eu să culeg
E ca spicele de grâu, doar depinde ce aleg...
Fericirea, ce-o-ntâlnesc, cât de mică ca un bob
Să-nflorească cu iubire, să nu se facă zob;

Pe acorduri de vioară mângâie o inimioară
A, nu știu, a câta oară, pe o scară se coboară,
Urcă trepte e barbară, atinge zona sublimă...
Uneori aș vrea să pară albastră și fără vină.

Și așa la nesfârșit o-nvinovățesc de moarte
C-am chemat-o, fără rost, să mă liniștesc, în toate,
Nu o vreau îndepărtată și pe căile pierdute
Chinuită-s înc-o dată, ce s-aleg, că zboară iute?

Postări populare de pe acest blog

LA FEREASTRĂ

Unde Dumnezeu creează