LA FEREASTRĂ

Umbra...
Elena Buldum

Am consumat lumina din mine pe nimic...
Că mi-am răcit și gura cu ceva ca să-ți explic,
Și tot am dat din buze îmi clânțăne de frică
Pe falcă o grimasă cu ură și-mi porți pică;

Din inimă ai rupt, o figură ce îmi ești
Nu ai prin cap măsură doar bucurii grotești,
Îmi muști din viața mea și te-nfrupți cu vena
Coada ca sarpele-ți târăști și ai venin cât Sena.

Te-mprăștii în bucăți, cu sufletul pătruns
Pe trupul sfâșiat ai bubele de uns,
Privești moralitatea rânjind te vezi un domn
Doar umbra ți-e umilă și nici atunci ești Om.