Moartea nu mă doare
Elena Buldum
Să știi că moartea nu mă doare...
Când îmi răpește ultima suflare,
Îmi cade-ngenunchiată-n veci
La căpătâiul meu o petreci.
Privirea ți se frânge tremurândă
Cu vocea-n colțul gurii murmurândă,
Ai plâns și îți aduni durerea-n pumni
Și cu icoana mea ce-o ții -n mâini...
Ce-ți mai rămâne decât dorul...
Și-ți strânge, iar, durerea-i ca fuiorul,
Și nu te ia nici somnul, înainte de culcare,
Din sufletul neliniștit și care doare...!
Să știi că moartea îmi calcă pe urme
Și ție-ți lasă cât viața, să nu-ți-o curme,
Acolo, aș vrea, să ne-ntâlnim departe...
Iubitul meu, cu viață fără moarte.