Pe trecutul pliat...
Elena Buldum
Cu-o moarte însoțită de-un însetat destin
O frunte încrețită cu ani ce pleacă, vin,
De s-ar grăbi-n pas, iute, spre un final ”cu fin”
Ar naște lumini multe icoane să mă-nchin.
Se freamătă întinsul cerului senin...
De-o cută pe trecutul pliat și-atât de plin,
Că nici nu îl desfac pe-o parte dintr-un nor...
Cu sufletu-ncărcat de-al neputinței dor.
Și raiul se deschide cu stele de iubire...
Dar clipa mi-o-nghite un pumn de amăgire,
În murmur de izvoare, mă scald, ca prin minune...
Răsare o steluță albastră,-i când apune...
Elena Buldum
Cu-o moarte însoțită de-un însetat destin
O frunte încrețită cu ani ce pleacă, vin,
De s-ar grăbi-n pas, iute, spre un final ”cu fin”
Ar naște lumini multe icoane să mă-nchin.
Se freamătă întinsul cerului senin...
De-o cută pe trecutul pliat și-atât de plin,
Că nici nu îl desfac pe-o parte dintr-un nor...
Cu sufletu-ncărcat de-al neputinței dor.
Și raiul se deschide cu stele de iubire...
Dar clipa mi-o-nghite un pumn de amăgire,
În murmur de izvoare, mă scald, ca prin minune...
Răsare o steluță albastră,-i când apune...