N-aș cere toamna
M-ajunge
toamna asta călătoare
Până
îmi dau și ultima suflare,
Și-n
alte vieți dacă m-ar fi găsit
În
toamna vieții mele negreșit...
N-aș
cere, toamna asta, nu mai pleacă
Pe
tâmple am doar dâre fine- promoroacă,
O rugintă frunză... vrea să treacă- ere
Să vină toamna vieții dar singură-n tăcere.
M-ajunge
toamna asta... mă condamnă
Să-mi
lase firul vieții - și n-am teamă
Cu
ultima suflare tot la ea de ce mă cheamă
Că eu
de-atâtea ori n-o bag măcar în seamă.