Amprentele durerii
Elena Buldum
Înc-o dată'mi aștern pacea, liniștea de azi pe mâine
Într-un colț, făcută ghem, deșir tăcerea din mine,
Semn -și face crucea-mi ține și amprentele durerii
Iadul moare de rușine, rușinat în faptul serii...
Sus el vede doar lumina care nici nu-i aparține
Iar, pe calea de dincolo, veșnicia care-l ține;
Ce'a avut cu moartea slabă, abia de s'au 'mpăcat
Să termine, să se sfade, pentru orice mic păcat.
Chiar trecute-neființă nici cuvintele n-au semn
S-aleagă buna credință, sau preferă vre-un-ndemn
Își face- o rugăciune, să le-nchei pe dinăuntru
Sufletu-mi cu duhul meu, nu preferă-n iad să intru.
Elena Buldum
Înc-o dată'mi aștern pacea, liniștea de azi pe mâine
Într-un colț, făcută ghem, deșir tăcerea din mine,
Semn -și face crucea-mi ține și amprentele durerii
Iadul moare de rușine, rușinat în faptul serii...
Sus el vede doar lumina care nici nu-i aparține
Iar, pe calea de dincolo, veșnicia care-l ține;
Ce'a avut cu moartea slabă, abia de s'au 'mpăcat
Să termine, să se sfade, pentru orice mic păcat.
Chiar trecute-neființă nici cuvintele n-au semn
S-aleagă buna credință, sau preferă vre-un-ndemn
Își face- o rugăciune, să le-nchei pe dinăuntru
Sufletu-mi cu duhul meu, nu preferă-n iad să intru.