În faptul serii
Elena Buldum
Înc-o dată, îmi aștern
liniștea de azi pe mâine
Într-un colț, mă face
ghem, numai duhul e cu mine
Semn își face crucea-n
mine cu amprentele durerii
Moare iadul de rușine,
rușinat în faptul serii...
Sus se vede doar lumina ce
din veci nu-i aparține
Iar, pe calea de dincolo,
veșnicia nici nu-l ține
Le-a avut cândva odată,
moartea l-a-mbălsămat
Așternute laolaltă tot
ce-au vrut, fac cu-un păcat.
Chiar trecut-n neființă
nici cuvintele n-au semn
Ori, alegi a ta credință,
ori preferi s-o legi de-un lemn
Și îmi fac o rugăciune
să mă-nchei pe dinăuntru
Zboară sufletul cu duhul
nu prefer în iad să intru.