Din toate părțile
Mă lovește viața
Cum vrea ea
Două, trei palme
Iar, mă ridic
Cu mai puține vorbe bune
În fiecare zi o calc în picioare...
eu o urmez supusă la tot pasul
Las urme de tocuri pe asfaltul încins
Cerul îmi ține de acoperiș
Dar când plouă am..
capul descoperit
N-am măsea de minte?
"Mintea-mi este golită"
De briza vântului neprielnic
Îmi trece pe la urechi
Furtuna nu o pot opri
Nici noaptea, și nici ziua
Vântul dă cu mine de pământ...
În toate colțurile...
lumii, unde se petrec...
Marile nenorociri
Capcanele sunt țesute
de tarantule ce-și imaginează singure capcane...
să cadă în ele
Eu sunt ață de cusut și mă deșir
”Ca să mă înfășor cu mana cerească”
Mi-aprind lumânarea, ca să văd întunericul
și câte chipuri sculptate are...
Conștiința îmi picură lacrimi pe obraz...
Ca să-mi aline suferința și neputința...
de a schimba în bine lumea.
Toate părțile
Elena Buldum
Mă lovește viața
Cum vrea ea
Două, trei palme
Iar, mă ridic
Cu mai puține vorbe bune
În fiecare zi o calc în picioare...
eu o urmez supusă la tot pasul
Las urme de tocuri pe asfaltul încins
Cerul îmi ține de acoperiș
Dar când plouă am..
capul descoperit
N-am măsea de minte?
"Mintea-mi este golită"
De briza vântului neprielnic
Îmi trece pe la urechi
Furtuna nu o pot opri
Nici noaptea, și nici ziua
Vântul dă cu mine de pământ...
În toate colțurile...
lumii, unde se petrec...
Marile nenorociri
Capcanele sunt țesute
de tarantule ce-și imaginează singure capcane...
să cadă în ele
Eu sunt ață de cusut și mă deșir
”Ca să mă înfășor cu mana cerească”
Mi-aprind lumânarea, ca să văd întunericul
și câte chipuri sculptate are...
Conștiința îmi picură lacrimi pe obraz...
Ca să-mi aline suferința și neputința...
de a schimba în bine lumea.
Toate părțile
Elena Buldum