O nălucă fără minte
Elena Buldum
Elena Buldum
Și apusul se-nfășoară, zi de zi, i-așa mereu
Pe o coală de hârtie deșir lin e versul meu
Mă cuprinde înserarea, murmur câteva cuvinte...
Ce se apropie de mine e-o nălucă fără minte.
Pe o coală de hârtie deșir lin e versul meu
Mă cuprinde înserarea, murmur câteva cuvinte...
Ce se apropie de mine e-o nălucă fără minte.
Eu tresar și mă-nfior, aburi albi prin pori să-mi iasă
Perna-i moale o-mbrățișez, o fantomă nu mă lasă
Mă vede și-n mintea ei, Off!... ea de mine se teme
Fără măcar un temei, în oglindă tot ea geme.
Perna-i moale o-mbrățișez, o fantomă nu mă lasă
Mă vede și-n mintea ei, Off!... ea de mine se teme
Fără măcar un temei, în oglindă tot ea geme.
Îmi cad ramuri pe fereastră, și mă sperie și luna
Ea cu ochiul mă privește,o fantasmă e doar una...
Care se crede o zână, dincolo de geam, ce minte!
Suflă aburul pe sticlă, și nu stă, măcar cuminte.
Ea cu ochiul mă privește,o fantasmă e doar una...
Care se crede o zână, dincolo de geam, ce minte!
Suflă aburul pe sticlă, și nu stă, măcar cuminte.