VISE TÂRZII

Am secat de lacrimi plânsul, Când la tine mă gândeam, Am schimbat cu-agheasmă cursul... Râului, te urmăream. Ai stors pulsul meu de sânge, L-ai golit de supărare, Venele-în mine-mi strânge Dintr-o singură mișcare. Am făcut din miez de pâine Pentru-o zi, și pentru mâine... Nafură că nu ne-ajunge... Și nici mirul, ce ne unge. Că -ai urcat la înălțimi... Gâfâind, vreo șapte vini! Muntele tre' să -l ridici Obosești... De-ai ști să zici! Am făcut din pânză, aripi... S-atingi luna,-aș contopi De pe cerul inimii Dăruindu-ți bucurii. Cerul inimii Elena Buldum Girona, 30 octombrie 2014

Muzica e-o voce-n mine, O aud și -acum cântând, Glasuri șușotesc, și vine... Ca iubirea mea, gemând. Muzica vibrează -n noapte Și șoptește cu dulci șoapte, Cu urechea- ascult suspine Că îmi cântă să m-aline. Muzica e-un sunet sferic Ce vibrează efemeric, La fereastră -o mandolină Cine-o ascultă se-alină. Muzica mi-e paradisul Ce -mi îndeplinește visul, Ca să -mi caute promisul Pe-o foaie-mi -nșir scrisul. Muzica din Nord și Sud Îmi vibrează trupu-i ud, Muzica din Vest și Est Mă -nfioară, nu protest. Muzica e-o voce-n mine Elena Buldum

Iubitul meu uitată -i pe o creangă de măslin... Speranța -n brațe -mi, ia, ca să mă-alin, Mergând încet, urmez calea ferată... A trenului pierdut, în gara vieții, ...Odată! Și uite-mă convinsă vin la tine Chiar dacă -afară ninge, și nu-i bine, Că -mi arde focul inimii în șemineu Să vin, sau să nu vin, acuma eu? În inima-mi, ce-i răvășită, scrie jale; C-am rătăcit și drumul meu, din cale... Afară, insistent și chiar tot timpul revoltat Pe lumea asta...tu, nimic n-ai învățat? Din cale... Elena Buldum

DIALOG INTRE ANOTIMPURI Cu gândul unor vremuri mai bune, pe terasă anotimpul înmugurit își scutură melancolia. Dis-de -dimineață glasuri cristaline ale păsărilor în zbor, parcă dau bună dimineața i ernii, ca o pâclă de promoroacă îmbracă cu argintiu pădurea încremenită de frig. -Brrrr...umiditatea are față de ulei cleios, transparentă, precum o oglindă ce trebuie ștearsă din când în când. Necăcioasă! -Ce caut eu aici? Între două anotimpuri...! Când m-aș putea teleporta cu gândul în alte vremuri.Unde cirip-ciripul cu glasul cristalin anunță de timpuriu venirea primăvarii , le înțeleg perfect pe limba lor, îmi șoptesc că nu vor pleca în țările calde, anul acesta. Nici nu au unde pleca, pentru că cei de la N.A.S.A au spus că anotimpurile o să ne joacă feste . S-au topit ghețarii din Antartica și primăverile nu mai sunt primăveri, verile înfloresc merii până toamna târziu, toamna nu e toamnă umblă să desprindă peisajul, și se grăbește să înlocuiască natura cu bruma ce albește până î

Într -un pumn ce mă ține Dumnezeu să nu pier... O fărâmă din mine e ruptă din cer, Mă -nfășoară din timp cu tot ce-am visat Ca o pânză de voal e, mereu ai trișat. Stau pachete de cărți întinse pe-o masă... Cu doamne de treflă te joci, și nu -ți pasă... Să te întorci, ca să știi!... Să te întorci, că să vezi! Din stele albastre, le faci stele verzi. O fărâmă din mine, ce-i ruptă din rai Să -ți șteargă din suflet durerea de ai... Un Dumnezeu pe pământ și mângâiere Și -o lumină aprinsă la moarte-ți, voi cere! O fărâmă din mine e-o fărâmă de suflet Ce aleargă de-o viață, se aude un scâncet, Un plâns de copil, și -un înger- căzut E culcat la pământ, pentru că te-am crezut. O fărâmă din mine...

fața are două chipuri una invizibilă alta poartă pălărie

merg cu frică pe firul unui fir întins... și -l calc încet, că mi se urcă frica, l-am agățat pe cercul roșu, aprins singurătatea -i cocoțată -n vârf cu furca... și o cobor pe trepte, și -o tot urc... făcută ghem, că -o deșir, să nu o-ncurc și scămoșată cu alte valuri de tristețe din fire împletite, din ochi la bătrânețe. Din ochi...