Formă nouă
Dus de-a valurilor gânduri, Pe-al speranței drum senin, Trist, îmi scriu câteva rânduri, Cum să fii pribeag, străin! Îmi alunecă pe tâmple O sudoare-i de-ndoieli, Ca o pensulă ce umple, Un perete cu spoieli. Cine vede forma nouă, Unei mâzgăleli de gând, Parcă, toată ziua plouă, Nu-i oricine, om de cuvânt- (Să te pui în pielea lui) Ca să simți a lui trăire, Sau, durerea unde-i pui - În ce raft cu amăgire? În ce buzunar din suflet, Suflecat de -atâta drum; Și sătul de, așa, umblet, E tratat ca un nebun! vol Surâsuri înlăcrimate Formă nouă Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului