Formă nouă
Dus de-a valurilor gânduri,
Pe-al speranței drum senin,
Trist, îmi scriu câteva rânduri,
Cum să fii pribeag, străin!
Îmi alunecă pe tâmple
O sudoare-i de-ndoieli,
Ca o pensulă ce umple,
Un perete cu spoieli.
Cine vede forma nouă,
Unei mâzgăleli de gând,
Parcă, toată ziua plouă,
Nu-i oricine, om de cuvânt-
(Să te pui în pielea lui)
Ca să simți a lui trăire,
Sau, durerea unde-i pui -
În ce raft cu amăgire?
În ce buzunar din suflet,
Suflecat de -atâta drum;
Și sătul de, așa, umblet,
E tratat ca un nebun!
vol Surâsuri înlăcrimate
Formă nouă
Elena Buldum
drepturi rezervate doar autorului
Pe-al speranței drum senin,
Trist, îmi scriu câteva rânduri,
Cum să fii pribeag, străin!
Îmi alunecă pe tâmple
O sudoare-i de-ndoieli,
Ca o pensulă ce umple,
Un perete cu spoieli.
Cine vede forma nouă,
Unei mâzgăleli de gând,
Parcă, toată ziua plouă,
Nu-i oricine, om de cuvânt-
(Să te pui în pielea lui)
Ca să simți a lui trăire,
Sau, durerea unde-i pui -
În ce raft cu amăgire?
În ce buzunar din suflet,
Suflecat de -atâta drum;
Și sătul de, așa, umblet,
E tratat ca un nebun!
vol Surâsuri înlăcrimate
Formă nouă
Elena Buldum
drepturi rezervate doar autorului