VISE TÂRZII

Moralitatea lumii s-a urcat -n vârful lunii- Cu respectul deformat naște monștrii rațiunii, Și -uite așa, stă cocoțată și privește lumea toată Cu minciuna alimentată-i și de -o ură -'nsetată. Din nimica răul face, o secundă, nu durează, Nimenea nu-l mai desface,poate'avea și mintea trează; "Bine faci, bine găsești " n-ai în cine să te-'ncrezi, " Interesu'- și poartă fesul" - de nu, singur emigrezi... Peste tot e-o mișelie vorba este o minciună! Carnaval și veselie pentru lumea cea mai bună, Unii stau cu punga plină, unde banul și -l socoate Că săracul n-are -o vină, de-i lipsește cam de toate. Dezmățarea, asta domnește pe la casele mai mari! Până se dezmeticește -ntre minți sau inimi tari; De -nedrepți arătătorul pentru a -ndrepta smintitul, C-a ajuns nefericit, iaca-repede și-ajungi un ”Stan pătițul". De-ndrăznești să ai prieten -ntr-o lume infernală, Că și -apare un tâmpit

Ura...ura-i tevatura...! Nu-i dă pace, gura, gura... Guralivă, dar și dulce Vorba vine, gura tace Gurei, vorba tare-i place. Uneori, vorba-ntoarce Ici și colo, și -ncoace Când- ncolo, n-ai ce-i face... Pe limbă vorba îi zace! Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

Țeseam cuvintele-n război; Îmi scoteai ochii amândoi - (De-un lucru tare necurat) Cum că iubirea s-a mutat. Nu știu, cum s-a produs ruptura Și cum de-a sărit gardul și ura; Din crudul verde fir de iarbă Îmi clocotea pielea să -mi fiarbă... Aveam rupturi mai peste tot Că eu gândeam ca un netot; Am ac pentru cojoc să -l cos? Pe petic, pe față, pe dos. C-un ochi pe față, doi pe dos Răbdarea -mi ajunse la os Din firul care ne-a legat Acu'-'nnod un trist oftat! Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

La despărțire a fost prăpăd; În viața mea să nu te văd... Am zis: cu ochii-nlăcrimați, Și nu ne mai dădeam plecați. Pășeam pe-un drum, tot înainte... Și mă uitam și înapoi Răpusă de două cuvinte Ce-a separat viața-n doi. Ieșeau regretele prin lacrimi Mă -ntoarcea din când în când... Îmi reveneau în minte patimi Că nu se mai dădeau...plecând. Că le priveam cu gingășie Eram mâhnit de supărare Că ne-a stricat o armonie Toată iubirea noastră mare. Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

Ascult un cânt din când în când la violină, Mi- 'nec amaru' pe ritmul ei amețitor, Nu-i mai rezist și -al vieții cei deșir mă -nclină, Și sunt lipită de trecut, prezent și viitor. Sunt ca un rob al zilei mele triste Cât mi-aș dori să pier în ochii ei; Dar se opune și-ncearcă să -mi reziste, Și la picior se agață -n cârcei. Și vreau să -i cânt, când lacrima -i plânge Să râd, nu pot, că -i fac un dezacord Ușor - ușor pe inimă mi-o stinge; Printr-un infarct în fața unui cord. Ascult un cânt din când în când la violină Mă prăbușesc în lumea care zac; Cu pasul urc pe culmea cea senină Pe sufletul din mine, să -l -mpac. Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

Învăț să iubesc, ca pasărea, zborul, Pământu'-l pășesc cu talpa , piciorul, Învăț să iubesc copacul din mine... Ce-i crește din ramuri puține suspine. Învăț să -nțeleg universul din mine Cu atrii pe cord și viața cum ține, Cum calc apăsat cu tălpile goale... Nu vreau să strivesc flori și petale. Învăț să iubesc -ntunericul care... Inchide lumina din raze de soare, L- nvăț să iubească iertarea și vina... Priviți cum mă ține curată- lumina. Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului vol 2 Vise Tarzii

îmi dai sau nu ai mă vrei și nu stai dorești să mă ai ca" hoții de cai" mă furi și din Rai încăleci pe cai stai răpirea -i din serai Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului