VISE TÂRZII

La mulți ani, copiilor mici și mari! Copilul este adevărata comoară a sufletului nostru! 1 iunie - Ziua Internaţională a Copilului, este ziua în care revenim cu toţii la momentele tandre şi plăcute ale copilăriei inocente, alături de generaţia în creştere. Ghici...! Tot produce din stamine Ce au multe vitamine Are la piept buzunare Ghicitoare, cine are? Zboară și din floare-n floare Cară sacii cu polen De-o culoare mai galben Sucul și-l ia din nectar Adunat dintr-un stejar, Face fagurii din miere Cu foarte mare plăcere! Scoate acul din senin Și te-nțeapă cu venin; Venin are și șarpele Cu dinții ca laptele, Din lăptișorul de matcă Încearc-o cremă să facă Pentru tenul care-i sec S-a făcut crema” Farmec” Lângă stupii din grădină Zboară, mama lor Regină Toată ziua stă-n soare Bâzâie din floare-n floare Ghicitoare, ghicitoare! Cine, credeți că e oare! Cea mai bună lucrătoare? ......................................... Rădăcina la pătrat Joaca țurca cu-o regină Că-i crește din

Cu vântu ' n plete și soarele-n suflet, Prin revărsatul zorilor de ziuă În inima mea se aude-un sunet Mirajul dimineții, mă cuprinde La orizont imagini răsturnate Ca puful unei păpădii plutinde Prin crângul des un fluture să zboare Cu păsărele pitulate prin lăstari Le- așteaptă -nserarea să coboare Eu, urc poteci cu liniștea din mine Sub brazi -'nalți, ce -acoperă pământul Și-mi crește rădăcina unei tulpine Prin revărsatul zorilor de ziuă. Elena Buldum drepturi de autor

Limba noastră românească Ni-i pocită de acei... Care nu știu s-o vorbească Și trădarea este-n ei! Nu se-nțelege, poate... De pe buzele oftând Prin lunga străinătate Că românu-i lăcrimând. Când vorbim de românime Ce se -nțelege, așa! Cât trăiește -ntr-o unime Nu piere pe limba sa. Firea- noastră, se aprinde Ca flacăra de chibrit Chiar și dorul o cuprinde Și -un oftat -înăbușit. Suntem frați -ntre popoare, Orice neam pe limba lui Ce grăiește și nu moare... E iubirea- aproapelui. De românime Elena Buldum

carul tras de boi căruța tăranului porturi românești în tranziție elena buldum

CRUCEA LUI elena buldum copyright Urcam-n spate cu crucea lui Iisus, Unii aruncau cu pietre-n El, Și Dumnezeu plângea cu ploi de Sus; Să spele și păcatele din miel. ..................................................... Îl condamnau cu vorbe necurate... Pe cel de Sus cu oameni ne-'nțeleși, Pe crucea vieții lumea se-mparte, În drepți și cei nedrepți așa aleși. În palme sunt bătute cuie, Rămasa suferință și venin- La poarta Raiului o lăcată descuie Să vindece semnul inimii- divin. În coasta rănită de-o săgeată, Cu ultima durere ce-a avut S-a scurs din trup și fiecare pată Credința pe fiecare plantă a crescut. O lume care- a crucificat, Altarul minții va fi judecat; Cu cel promis păcatul a fost purificat Și gol pe cruce cum l-au dezbrăcat. S-au despicat și cerurile-n două, Pământul deodată, s-a cutremurat Și cel promis și-a dat suflarea-n două Cu trupul lui de moarte-nfășurat; Of, Dumnezeu plângea cu ploi de Sus Cu lacrimi de durere Maica Lui

foto: internet Ești purtătorul meu de biruință, Și lupți și cu Dragonul -nfocat Stăruitor -n Dumnezeu, credință În temniță atunci te-au aruncat. Ești purtătorul meu de biruință, Și lupți și cu Dragonu'-naripat, Menit să fii creștin și cu credință, Balaurul cu săbii l-ai tăiat. Ești purtătorul meu de biruință, Călare pe un inorog -naripat Porți semnul crucii și buna credință, Cu sulița și sânge ai luptat. Ești un martir model al biruinței Ești Sfântul Gheorghe și patronul meu Ocrotitorul pașnic al credinței Și -al regelui Richard Inimă de Leu. ...................................................... Cu veselie-n Dumbrava minunată Și fetele se strecoară pe furiș Ca să nu rămână și nemăritată Își pune-un vas de apă pentru măritiș În vasul acela de cade-un fir de iarbă Cred că ele se vor mărita Și o floare de-i uscată- și să creadă Norocu'- nu-i poartă gărgărița. Purtătorul meu de biruință Elena Buldum

foto: internet De cine se rotește cugetarea celui drept? Că cel drept se înfrumusețează cu iubire Este ca un pom îmbodobit, Fiica cea a  conștiinței cu mângâierea adevărului Și ce dulceață se face din fructe! Înlăuntrul simțirii e un hotar de pace amestecat cu porniri, Zăbovește în puterea răbdării și fă-te om, Trasează linii și scrie pe pagină albă împlinirile Șterge cu buretele toate acele patimi care n-au liniște, Sporește sufletul cu bucurii… Și adună vicleanul din om de pe treptele uneltirilor, Nu săpa groapa morții așa devreme, Respiră să se întărească simțurile și să curgă pe trup miere.