VISE TÂRZII

Nu vorbesc o altă limbă, Altei legi, nu mă supun, Sângele, n u mi se schimbă M-am născut din dac- român. Inima-mi bate române- Prin simțirea mea îmi curge Două vorbe am a-ți spune Ia privește-o vezi că plânge. Vii, Ștefane s-apăram Dealul separării noastre? Ce putem să reparăm Dintre minți și mări albastre!. Că își varsă libertatea, Uite, Tudore poporul, Se face frate cu moartea- Pe martiri -i trec fiorul. Și cu palosul dreptății Vino, Avrame pe la noi De pe culmea libertății Fă dreptate pentru noi. Elena  Elena Buldum Copyright

nu  îngropa tăcerea în tine când răsar stelele când mi-e cald mă dezbrac de cuvinte -eb în timp ce mă dezbrac de cuvinte, mestec propozițiile -eb

Acum ascult durerea- ți din ureche S'-o poarte în bătaia unui vânt - O flacără să stea mereu de veghe, Să -ți scoată suferința din cuvânt. O ploaie prea măruntă ca să cearnă Un strigăt de durere mult mai mut, O lacrimă trecută pe sub a ta geană, Se -apropie de mine și -s tăcut. Se zbat în mine multe închipuiri În fine încolțesc ca acel spin În tine pe de-o parte observ firi Crescute între brazi și gust de pin. Elena Buldum Copyright

Îți sunt o Amazonă a iubirii; Covor sub clar de lună- fermecat- In goană alergăm pe tonul firii, Și, în zadar ți -am fost suflet curat. Iubirea noastră, nu deschide porți, Nu are șansă -n bătaia sorții: Mai poate să reziste multe nopți, Că nu pătrunde nici în clipa morții. În viitor, nu scrie că vom fi... Sau că rămânem, totuși, împreună Și nimeni pe pământ nu poate ști Cum îți plătesc avans un 3 % și arvună. Elena Buldum Copyright

Am fost odată sărutarea buzelor tale încet cu încetul și atingerea ta ce-mi simțea fiorul trupului mă nășteam și înviam în mâinile tale sculptam senzații de sunete și -i încrustam giuvaere de cuvinte măsluite de tine sclipirea dorinței te făcea orb; nu vedeai mai departe de mine apropiam cântecul inimii și vibra doar timpul unui trup din imaginația plăcerii. Elena Buldum Copyright

Eu, încă plâng și te mai chem la mine La crucea ta o știe doar mormântul, Acolo strig cu mare dor de tine, Cum te-a răpit deodată, parcă vântul. Mi-e dor de tine și lacrima o scurg... Pe treapta vieții sub un gând firesc Mi-aduc aminte tot acel Amurg Când ai plecat din mine nefiresc. E greu să mai suport osânda grea Mă las în voia sorții dacă vrea, Nu mai rezist, ce dacă mai trăiesc, Pe versul tău nu pot să -l-'ngrijesc!. Omagiu pios, poetei Valentina Graur Lazarencu Elena Buldum Copyright

O cucoană în mătăsuri Și cu foarte multe lipsuri Spulberă -n mine visuri Care mi-au plantat abisuri. De departe...din banal Aruncă cu un pumnal; Scuipă vânt și nori de ploaie Și pe mine mă jupoaie!. Îi ascult jignirea mut; Că nu doare așa de mult, Poa' să muște cu plăcere Din mine tot ce-i durere. Elena Buldum Copyright