VISE TÂRZII

Dați, confrați, mână cu mână Pentru limba cea română Orișiunde-ne-om afla... Asta este limba ta. Limba noastră românească Cine știe s-o vorbească, Să grăiască ce îi place... Are liniște și pace. Hai, confrați, de aceeași limbă Mână cu mână noi să dăm, Vremurile de se schimbă, Limba să nu lepădăm! Elena Buldum Copyright @

două vieți dezbrăcate de toate hainele universului umblăm goi și ne ținem de mână cu vinovăția crescută ca un rod al pământului proporția de 80% apă cu sânge și trăiri o amestecăm cu ce putem înflori la sân între doi spini crescuți în orizonturi diferite încep să ne crească aripi albastre de mai multe ori pe zi îmi amintești cum te țin de mână printre ticăituri de ceas tocmai când pierd noțiunea timpului prin mulțimea amănuntelor clar identific sensul dragostei înaripate tu guști din altă viață cu alt orologiu ce unește linia timpului paralel nu este așa de greu înțeleg că între noi vor fi doar vieți separate și nici vorbă de iubire o să-i păstrăm tăcere până la nesfârșit Elena Buldum @

mi se zbat tâmplele de buricul degetelor  te număr până la 100 atâta îmi doresc să te pot vedea ești văz și auz clipa mea de viață  sunt ochi și urechi nu te pot pierde dragostea mea Elena Buldum @

cândva sensul vieții l-am legat cu o sfoară de tine, dar i-ai dat drumul noduri ar fi trebuit să fi făcut că nu mă scăpai odată cu timpul  Elena Buldum

din trupurile noastre deja lipite ies flăcări pe nările deschise de prezent un fâlfâit de aripi asta am simțit când ne mângâiem serile cu certitudini brațele mele cuprindeau nucleul din tine iar tu mă atrăgeai ca un magnet sunt depărtări și apropieri care țin cât secunda limbilor de ceas celula din mine trece prin ștreangul iubirii sugrumate cu eșarfa mâinilor tale nici nu vrei să vezi și nici să auzi cum strigă gura mea uscată de așteptări inutile. Elena Buldum @

sunt sabie și foc că m-ai trecut prin șah -mat-ul tablei de dragoste o simpla mutare și mi-ai spus  hai, să o luăm de la început  fă -mă dama de treflă din dormitor sunt casnică în pregătiri culinare știu să gătesc ciorbă de burtă și sos de limbă ce trece repede prin stomac, când ți -e puțin foame de sensul vieții... Elena Buldum

lacrimile mele nu se mai satură să te privească  în ele te oglindești doar tu  te privesc ca pe un pumn de ploi nevinovate ce se scurg din norii bătuți de vânt universul nu poate ști de ce noi suntem furtuni și trecem prin vijelii zilele frumoase le păstrăm pentru nopțile nedormite asta mi-ai spus când ai plecat de lângă mine cât am sperat să te întorci Elena Buldum @