Cantecul din mine, de ce a tăcut?
Nu vorbește bine, azi, s-a făcut mut-
Și a răgușit vocea-i este groasă -
Îl aud, plângând dorul lui de casă.
Și de codrul verde, verdele -i la noi
Cu verdeață plin, așa -i și -n zăvoi,
Veverița fuge prin pădurea deasă
Două, trei omizi, să facă mătasă.
De acolo-mi cresc încă rădăcini -
Primii pași în viață, călcând mărăcini -
(In spate de casă, iarba era deasă)
Că -mi prindeam rochița albastră, frumoasă
Amintirea aceea vine, nu mă lasă -
Gândul meu întoarce, c-a rămas acasă.
Verdele-i la noi
Elena Buldum
din vol în lucru "Legile firii"

Postări populare de pe acest blog

LA FEREASTRĂ

Unde Dumnezeu creează