Pe seară apune
Elena Buldum
din vol în lucru” Legile firii”
Elena Buldum
din vol în lucru” Legile firii”
Închisă în mine, lumina o plâng
Pe seară apune, din ochiul cel stâng-
Că-mi pică din dor,... putem să murim?
Din lacrima scursă, de unde să știm!
Pe seară apune, din ochiul cel stâng-
Că-mi pică din dor,... putem să murim?
Din lacrima scursă, de unde să știm!
Că-n vieți paralele, cu cercuri întinse
Desprinse din stele, rotite, împinse,
Ieșite afară, în fiece noapte
La mine mi-s prinse, pe buze și-n șoapte.
Desprinse din stele, rotite, împinse,
Ieșite afară, în fiece noapte
La mine mi-s prinse, pe buze și-n șoapte.
Și-atunci făr' lumină, subțire din coală-
Deodată, din mine, îmi iese o-ndoială,
Încuiată-i pe veci, din lucruri incerte?
De ce tot pe mine, ar vrea să mă certe-
Deodată, din mine, îmi iese o-ndoială,
Încuiată-i pe veci, din lucruri incerte?
De ce tot pe mine, ar vrea să mă certe-
Zi după zi, cu vieți paralele
Să-mi pot împlini, ce-mi caut prin stele
In noapte de noapte, privind și la lună,
Se stinge de mine, și ar vrea să-apună.
Să-mi pot împlini, ce-mi caut prin stele
In noapte de noapte, privind și la lună,
Se stinge de mine, și ar vrea să-apună.
E cerul ca marea și noaptea s-adune
Lumina din stele, cu mâna le-aș pune-
În fiece viață cu noaptea măcar;
S-ating cele gene, și-n vis să-ți apar.
7februarie
Lumina din stele, cu mâna le-aș pune-
În fiece viață cu noaptea măcar;
S-ating cele gene, și-n vis să-ți apar.
7februarie