VISE TÂRZII

De ce bunule copil De ce, bunule copil, Când te naști ești suflet pur, Îngerii când te-au trimis Aripioarele-ți dau drept vis? De ce, bunule copil, Când la sânul mamei tale, Floarea mea ești și ești soare, Genele ți le admir! De ce, bunule copil, Steaua mea ce strălucește, Ochișorii tăi îmi vin Să-i sărut eu nebunește? De ce, bunule copil, Ai venit din cer pe-o rază, Și ești îngeru-mi divin Și lumina ce vibrează? De ce, bunule copil, M-am rugat de-atâtea ori Să ai zâmbetul pe față Ca petala unei flori? De ce, bunule copil, Ești un fulguleț de nea, Zâmbetul tău mă vrăjește, Ursuleț din catifea? De ce, bunule copil, Te sărut pe obrăjori Și mă rog să ai de toate, Și noroc, de sărbători? De ce, bunule copil, Te-ai născut un crăișor Luminând viața-mi în cale Când te strâng la piept cu dor? De ce, bunule copil, Inima mi-o cucerești, Cu-al tău gângurit pe buze, Semn că și tu mă iubești? Elena Buldum din vol "A treia cale" Editura Natiunea    

La spital Suport pe viu o tăietură, Dar pe-o soră rea de gură, Ce n-are pic de omenie, N-o rabd decât cu-anestezie. epigramă de Valerian Lică Stai în colțul tău cuprins, Remușcările-ți vin bine Un nimic sfoară de-ntins Gura-i neagră de tăciune? Neagră ești și- n cerul gurii, De cenusă praf și-n viață Ești mai rău decât chiaburii (Mi se rupe chiar la ață) Bolborosești cuvinte, Faci clăbuci în două lumi Dacă ești poet cu minte Mare-i neagră din tăciuni Te crezi mare, chiar și tare, Și reglezi totul din pix Ca un univers de mare Dar ai creierul încins. Și mai cred că ești bolnavă Puneți nădejdea în sân Ai ajuns chiar o epavă Scrii și râzi, oi fi nebun? Când pirat cu féțe multe... Cu cercei și măști de tute Balamută chiar de-ai fi Blestemată ai să fii . Dacă vrei să mă cunoști, Că tarhon e brav român Avea inimă de Leu Azi nu dau pe el un leu Tot ce fac unde m-aș duce Îmi iubesc mult neamul meu Unde stai tu neam de cuce? Roagă-te în drumu

Elena Buldum Două lumi Am creionat două lumi de vis Una e un cerc rotundă -n paradis În alta arde  o luminiță, să nu mă sting Pe deoparte jumătatea-i cea care- aprind. În colțul celălalt al jumătații de inimă Minutele se scurg îmi trec și mă... Alină dorul  să nu sufăr după tine Opresc și clipa să rămâi te rog, cu bine. A mai rămas un vis, ce l- am creat cu tine Tu acolo eu am  șanse minime Aș vrea să las pe cămașa ta albastră O amintire să scriu, nu mă uita în glastră. În podul palmei mele încerc să-ți cuprind inima, Dar sunt sleită de puteri și nu mai pot visa Chiar dacă nu putem avea un numitor comun Eu călătoresc în vis, tu un drumeț singur pe drum.

Covor de flori  Autor:Elena Buldum Am strâns petală cu petală, Am adunat culori, buchete Am desenat desenul pe o coală Figurile stăteau s-aștepte. Mă aplecam și le suflam un sens, Frunză cu frunză tot prindeau contur Și viață,nu un monoton consens Consensul este lumea cea din jur. Sudoarea frunții șiroaia,plăcut, De mulțumire,e sufletul părtaș După atâta trudă,am trudit Ca să prindă viață,desen tu suflet buclucaș. Încep culorile să prindă viață, Și toată ostenela,izvorul de răsplată Și în final culegem satisfacții, Bat toboșarii în ritmuri de reacții. Aplaudăm pe scena de distractii, Și mulțumirea-i sufletul împăcat Că ce-am trudit cu inima-i atracții Și scena ce-am jucat a câștigat.                      

Foaie verde... Elena Buldum Foaie verde, corcoduș, Am cățel cu ochi de pluș Nume drag, îi spun Tuluș Cu urechi de măgăruș Latră și e  sfredeluș Când îl strig el vine acuș Căteodată e ghiduș Îmi fură papucii puși; Îl mai cert că e tăluș M-am gândit să-i pun căluș Și în nas un cerceluș C-așa-i moda, e giuluș I-am făcut și un culcuș Îl alint îi  bebeluș Îl mai spăl îi fac și duș Când e plin de rumeguș Că se joacă pe sub puș Foaie verde, ochi de pluș Dragul meu cățel Tuluș.                                                                                                                                      

Să dau roată vieții... Te prind în dans de mijloc, ca-ntr-un joc Și mijlocu-i subțire și plăpând Un dans fragil  e un destin  un monolog Mă prinzi de mână și mă săruți flămând Căpușorul mi-l plec  cu dor și drag pe- al tău umăr. Îmi rezem pletele  de suflet cu amor  îmi picură o lacrimă Palmele tale mă ating e un fior, chiar nu le mai număr Suntem suflet pereche ne dăruim a noastră inimă. Ne balansăm pe același ritm, Vibrează chiar și munții între noi. Și luna-i martoră în timp Și valurile mării susură, sunt văi. Ți-aș lăsa o mângâiere pe obraz Un timp trecut,și-o dulce regăsire Petalele de trandafir se ofilesc,au un necaz Rămân frunze uscate,nu-și revin din fire. Îmi vine să mă îmbăt de tot, Și roua dimineții să o beau ,chiar să o sorb Să torn eu în pahar doar gândurile vieții Să o dau roată pământului, aș vrea cum  fac drumeții . Autor:Elena Buldum                                                          

Azi suntem noi din vol, ” A treia cale” Editura Natiunea Pe zi ce trece viața ne petrece, Azi suntem noi, mâine nu știm... Că zborul păsărilor poate trece Așa trecem și noi, ne ostoim Trec clipele, trece o zi,  trec două, Și temeri năvălesc în gânduri și simțire,         Nisipul din clepsidră parcă-i rouă Și-s gândurile firicele de-amintire. Azi suntem toți aici, mâine-i târziu Târzie-i toamnă noastră ruginie Rămânem păsări  triste pe cerul cenușiu Și dacă mai trăim nimeni nu mai știe Ne rămâne ca un parfum de viață călătoare, Ca  păsările să zburăm,  trudim Ne trece timpul și speranța ne mai moare, Și de lăsăm sau nu vreo urmă tot pierim.