Caut prin refrene... Elena Buldum Îți cer prea mult, să-mi spui? că-mi dai foarte puțin... Când sorb-ncet din elixirul minunat al vieții! Dar, din potir mi-astâmpăr setea și patima o-nchin Am înecat-o-n pelin de amar prin zorii dimineții! Și-mi dai atâta de puțin, că mă abțin; Să- tot aștept, iubire, să-mi-țină-o veșnicie clipa... Să vină să atingă iubirea...în ramuri de măslin... Uns cu mir și zborul mi-a frânt-n două aripa? Îți cer puțin, câte un pic; și-mi ei apoi... Ce știu? Când în culori pictezi, cu lacrimi de iubire... Pe cerul ce iubirea a-nfrunzit și a-ncolțit în noi, Din toamne reci și anotimpuri triste fără fericire. Îți iau puțin, și-mi ceri, să-ți dau mai mult... Iubirea-i cernută din ninsori ce se preling-n gene Aștern în psalmi și-n cântece de dor ascult, Și doar o recunosc când o tot caut prin refrene!
Postări
Haiku păsări călătoare aripi în zbor coadă de rândunică fâlfâit de aripi liliacul a înflorit în nuanță violet boboci de primăvară rățușca măcăie anotimpuri noi doi porumbei dragoste la prima vedere sărut dulce tril de păsărele dorurile-s grele oftat din inimă amintirea bunicii smântânit de oale mustăți de pisică magnolii înflorite primăvara este în toi gălăgie mare Elena Buldum
În dimineți aprinse... Elena Buldum Mă nimicești, iubite cu vorbe, sfiala mi-o ucizi; În patimi ce-s carnale, prin pori mi le deschizi.... Și scurgi prin vene... cutremur, o vulcanică simțire O-adulmec cu fiorii-n trup se zbate-neștire. În nopți senine, albe, te simt cu o privire... Și buza tu-mi sărută, tânjești a mea iubire! Țâșnesc din mine raze, mă mistui de durere Mi-absorbi-n spasme clipa și stingi a mea plăcere. Să mă dezmierzi iubite în primăveri încinse Alungă-mi -ndoiala, pe coapse atinge-mă ușor Să sorbi cu pasiune, în dimineți aprinse... Vibrează-n noi dorința, mă muști și mă-nfior! Mă hăituiești, ești fiară, sunt prada ta-n dureri, Îmi devorezi iubirea, mă adulmeci în plăceri; Când colții mi-i înfingi pe grumaz îi simt și zbier; Ucide-mi sărutarea de pe buze și nu lăsa să pier!
Speranțe ațipite... Elena Buldum Îmi amintesc c-am fost minunea ta de ieri... În impare timpuri, și a ținut o vară, De atunci o caut printre flori și primăveri, Au cărunțit iubite-n ramuri, pomii iară! Speranțe-s ațipite în umbre pe pământ O salcie -aplecată de roua dimineții, Cu sufletul să-ți scriu un vers frământ În gândul ce-i cu rima fragedă a vieții. În vis de așteptare stropit cu inocență, Eu am ales frumoase salbe din flori de trandafir Pe drumuri rătăcite culeg petale și-o esență, Din parfumate vise culese fir cu fir. Pictezi în mine toamne, cu sete reaprinzi... Dorinți din vis spălate în lacrimă de dor, Și râuri de iubire, din mine, îmi desprinzi, În răni deschise , coapte, cu patimi în cuptor.