VISE TÂRZII

Și acum, mi-e dor de vară... Nici nu știu, a câta oară? Vară, tu, mi-ai presărat... Toamna -n suflet și -ai plecat. Și te-ai dus fugind de mine Cu fărâme din iubire După tine m- am uitat Ai tăcut, te-ai depărtat. Mi-ai cerut la schimb un must... Am crezut că ai bun gust Ce-ai cerut, n-am așteptat... Gustul meu l-am preschimbat? Eu credeam că -s zile lungi Mi-ai adus, doar, nopți și fugi Ce-am ajuns, toamnă târzie?... "Eu sunt vița cea din vie"! Vița... Elena Buldum

Îmi bate, inima în piept... Ca jarul, stau și te-aștept? Că azi distanța ne separă... De o iubire cam amară! Și inima se ghemuiește; De-atât amar se perpelește- Și repede se-ndrăgostește... De cine nu -îi trebuiește. Iubirea vine pe la mine Mai dă o fugă și la tine In flori, în parcuri o găsesc E tot ce am de când trăiesc! Cum pot să respir Elena Buldum autor Copyright @2015

Se-așterne ceața pe câmpuri întinse, Copacii-s rămași cu crengile ninse, Uscați sunt de ger, au lacrimi de rouă, De o ploaie măruntă, despicându-se-n două- Și cerul e roșu, desface pământul, Tristețea de-aici, îmi fuge cu gândul, La tine e noapte, oi fi dezgolit... Te -acopăr cu șoapte, de te-aș fi găsit. În cuvinte și fapte... Mă lupt, iar, cu vini- Voi rupe, trecutul, de spini, mărăcini; Se ține de mine, mi -aține și drumul Din bruma de soartă-mi rămâne doar fumul? Doar fumul... Elena Buldum

La caterincă II replică la poemul Luciei Barbu Hai, noroc și la mai mare Ce noroc mamaia are... De o săptămână -o coace... Fuge-ncolo și încoace! Ba, că are dinți de plastic? La chiloți, gumă și -elastic Dar, e bună de bombastic? Are și regimul drastic... Face șpagatu-ntro clipă... Chiar și dragostea-o-nfiripă Și pe Nae îl izbește ... -Mamă, mamă, ce-l iubește? -Vai, nu are dinți în gură Și se urcă și pe șură Este cea mai gospodină La plăcinte ...e virgină?... La cincizeci și patru Merge tot la pediatru Că se crede tot copilă Chiar, dacă-i lipsește-o bilă? -Ce mai, zici c-o paște ghinionul O fi , de la biberonul... Unde bea puțin ciorbița E tâfnoasă, precum ița... Sparge tot ce-ntâlnește Și pe Nae-l nimicește Nu știu, cum o fi săracul Cred, a cam dat de dracul? -Vai, ce noroc pe mam-mam La bărbați le pune ham Ham-ham, ce latră unii O s -ajungă, precum hunii? Nici nu vreau, să mă gândesc... Cred că-i dublu-nțeles... Pe mam-mam, s-o prăpădes

Și -acuma și atunci, nimic nu s-a schimbat Pe lume, am venit, mușcând dintr-un păcat, Și ne-am născut-n vină, desculți și goi la trup Călcând lumea divină... Cu vorba pu-pu-pup! Avem trupul din lut crescut pentru iubire... Ce naște un oftat, și -o cruntă amăgire Că Moise a-dat poruncă, pe om l-a-ndemnat Să nu se îndoiască, să ne iubim curat... Aici am înșelat acele legi ce-s scrise... Dac'am fi respectat pe acele manuscrise Azi, soarele apune, cu stelele pe cer- Cu inimi înghețate și suflete din fier?. Suflet de fier... Elena Buldum Copyright @2015

Numai pe fereastra mea cerul capătă culoarea albastră. În fiecare an, doar mie, natura îmi face cadou un covor de flori Care mai de care cu flori alb- gălbui , frunze roșu -caramiziu etc... Îmi dau seama câtă viață este dincolo de geamul meu. De aici, privesc totul, colo' doi nori pufoși se zbenguie deasupra unui vârf de munte De la balcon cu fereastra larg deschisa miros toate aromele și esențele de flori ale pământului Iarna îmi cerne pe pervaz zahăr tos Primavara mă clătesc la ochi în culoarea lămâiului Vara îmi fac rochiță din coji de portocale Iar, toamna, îmi suflă vântul anii, cad frunze ruginii și mă -mbăt cu licoarea viței -de-vie Acum vântul bate cu putere geamul De frică să nu se spargă, îl închid Trag patura peste mine să nu-mi fie frig Ochii îmi rămân ațintiți spre cer Ce să mai cer vietii? E atâta binecuvântare în jurul meu Să pot vedea, e o minune Să pot auzi, e un miracol Să pot simți, să pot atinge... Capătă sens Că exist, înseamnă că trăiesc De trăiesc frumos mi-

“La caixa dels sentiments” [‘Cutia cu sentimente’] d’ELENA BULDUM traduït del romanés al català per PERE BESSÓ LA CAIXA DELS SENTIMENTS En les profunditats de la memòria He obert la caixa dels sentiments els pensaments foscos fan olor... de terra fumada Les alegries senten el fenc segat... i raïm de vinya Els arriba el temps, no es queden... Han passat així de ràpids Avui el passat fa gust agredolç El present m’encén en l’ànima els desigs El futur m’arriba per a poder viure el que no he viscut La resta la tanque en la gàbia de l’oblit per no poder aconseguir que em bategue el cor Així de dur... CUTIA CU SENTIMENTE În străfundurile memoriei Am deschis cutia cu sentimente Gândurile întunecate au miros... de pământ afumat Cele vesele miros a fân cosit... și viță-de-vie Le ajunge timpul, nu stau... Au trecut așa de repede Astăzi trecutul are gust de acru-dulce Prezentul îmi aprinde în suflet dorințe Viitorul îmi ajunge pentru a putea trăi ce nu am trăit Restul le închid în cușca uită