VISE TÂRZII

Gândule -'noată-n mine Precum peștele sub apă Te strecoară prin lumine Și simțirea -îmi adapă. Sapă gândule-o părere Peste gura asta dulce Spală inima-mi de fiere Și fă -i cu limba o cruce. Som de veghe-ce aduce Că-îţi poart'- o dorință Ca să -i dau și gură dulce; Unui îndrăgit bădiță.. Elena Buldum Copyright @2016

Grijile se-ancorează iar pe umăr, În portul tinereții " vasul vin" Pe degete, nu știu ca să le număr, Așteaptă -mă pe mine că revin. Se năpustesc de câte ori tornade Pe țărmul sufletului ancorat, Eu le -ascult ca niște serenade Iubite suflete al meu - îndurerat. În marea mea dor -împrejmuită Niște corăbii care le- ntâlneşti Să întrebi: că inima-mi nu uită De ce tresare când-n port sosești? Elena Buldum Copyright@2016

fumez viaţa cu sete scoate rotocoale de fum Elena Buldum Coyright@2016

Eu, m-am crescut '-ntre copaci, Ce-n ramuri țese veșnicia! Departe de oameni posaci Ce și -au pierdut și omenia. Eu, am crescut cu dor și drag, Pe o cărare -n vale, La rădăcinile -mi de fag, Găseam orice-alinare. Eu, am crescut sub cer senin Cu -a libertății poartă Și o deschid să îmi alin A tinereții soartă. Eu, am crescut la sân copii A căror mame sunt plecate, Și cânt durerea celor vii De tot îndurerate. Cânt durerea Elena Buldum Copyright @2016

au apărut-n viaţa asta tot mai acră dulaii care mă mușcă şi mă latră nu-s câini de rasă și nici lighioane ci pur si simplu eu le spun șicane. că face parte din rasa câinească zic bine?, cu simţuri și auzuri fine, vorbesc de turma unui gură-cască- ce urmăreşte umbra morții line. aceşti dulăi atacă şi n-adept să gust un os la masa lor s-aştept să mi se-arunce resturi şi ciolane să scot câteva fumuri prin vagoane. mai bine-n triburi si-n şiruri indiene prefer să fiu în şatra unor indigene şi spun: nu am nici ţâţe, buze, silicoane, natura m-a-nzestrat să scriu consoane. Viata acra Elena Buldum Copyright@2016 diacritica lipseste, scuze scriu pe laptopul lui peste 

Sapă groapa unei arte Unul, ca ieşit din minţi... Aruncă sageţi -n carte Cartea sfantă printre sfinţi. Vă zic, dracu' intra, deodată A intrat sigur-n el! Işi consuma vraja toată; Pe un vers corupt, mişel. Viu şi mort la suprafaţă Scrie versuri de buric Lumea- ntreagă...o paiaţă Il adora pe birlic. Are si pe creier pată, Pe fiinţa suverană, Sapă arta cu-o lopată Işi provoacă singur rană. Groapa artei Elena Buldum Copyright@2016 cred c- o sa ma critice nu port diacritice

Nu-i adevărat, că oamenii și -o fac cu mâna lor? cu o coadă de topor taie, spintecă și rupe-n bucăți nevinovate nevinovăția... și ironia aceea candoare, ca o boare amestecată cu saliva strecurându-se cu decența prin sita existenței ce- și are centrul universului -n doi raportat la gânduri noi ciugulesc rănile făcute de umbra gândului ce spintecă cu o sabie mijlocul inimii al inimii mele pătrunse de tristețe. Coadă de topor Elena Buldum copyright @2016