Golul iubirii
În duminica lăsatului secului port pe umeri nori pufoși bătuți de vânt și gânduri în derivă ...
știu, este anotimpul lui făurar* și fiecare tăcere trecută prin foc și sabie o micșorez prin secundarul liniștei și păcii din mine
ce să aleg ?
între flori ce șușotesc la geam despre cum răsare soarele în ghiveciul norocului sau să mă las sedusă de dragostea împletită pentru tine
vorbesc de una singură ziua și noaptea scriu să-mi potolesc corzile inimii
de- acasă din templul minții rotunjesc curcubee și guri de rai ca să umplu golul iubirii ce mă apasă pe suflet.
Elena Buldum