Trepte de iubire

înfășurată de ploi și de ninsori
suspin în nai de frunze și tristeți
oamenii sunt ziduri și tăceri înclinate spre arbori și nicăieri

mi-aduc aminte de bunicul cum îmi țesea din vorbe de război
ogorul conștiinței

oamenii au bucurii, au tristeți, au pofte și plăceri și asta datorită rădăcinii vieții
îmi povestea el
avem parte de liniște și pace din clipa când luăm chipul și înfățișarea Domnului și orice arbore tăiat cu mână noastră

nu mai crește înapoi
este destul de greu să răsădească sămânța în plăceri și să crească rădăcina pe trepte de iubire.

Elena Buldum