Pe drumul către nicăieri
Eu, n-am să -l pot hrăni pe vis Din violet și cu amar Și roșul care m-a cuprins Cu zile triste-n zadar. Mi-e teamă, sincer, să -ntorc, Pe drumul către nicăieri Nici lacrima nu vreau s-o storc; Plângând în toamnă, primăveri. Tăcerea însăși mi-a-nchis; Niște trăiri cu sentimente Cu tot amarul și -a permis Să -mi fure clipe dragi momente. Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului