VISE TÂRZII

A mai trecut o vreme-ndelungată Și eu privesc în colțul meu de geam Și jur! Că n-am să înțeleg vreodată... De ce se ofilesc copacii-n ram? Mă dumiresc la geamul meu, De ce-ncordarea mă supune Sunt umbre negre, și mi-e greu, Și n-am pe nimenea, cui spune! Să trag peste tristețe o cortină Din stele-albastre căzătoare Invoc și cerul, ca să -mi țină ; Azi de urât. Că nu e soare! O vreme a trecut

Ploaia pe pământ, a stat! Norii s-au-mprăștiat, Vântul în rafale mici... Bate, pe aici! Toamna a plecat demult, Numai zgomotu-i ascult, Urcă -ncet pe-o cărăruie... Un bătrân, ce greu, se suie! Umbra lui, ca o momâie? O fantasmă, ce se-arată! Se ivește, și de-ndată... Parcă, măsurând pământul, Nimenea nu-i vede gândul, O suflă și vântul! Când e soare, nu e bine, De umbră, umbra se ține; Cu pașii mărunți... Fuge, colo-n munți... Unde chicotește bruma... Cenușie precum huma, Lăfăindu-se tot drumul, E una cu fumul! Se-mprăștie în zare... Forme, nu vă spun că are... Reapare și dispare... Siluetă n-are! Nu e bine, nici la soare, O topește din picioare, Se zbate ca-ntr-o strânsoare; Vai, ce apăsare! Nu e bine, nici la umbră Că o face mică, sumbră, De atâta supărare... Se evaporă-n mare! Siluetă, n-are...

 d’ELENA BULDUM traduït del romanés al català per PERE BESSÓ . . teatre de titelles dos cors marionetes amor convuls . . la teatrul de păpuși două inimi marionete dragoste cu năbădăi  - 

 d’ELENA BULDUM traduït del romanés al català per PERE BESSÓ . . parada en dos en els passos del cor estima eterna . . popas în doi pe treptele inimii dragoste infinită

În jar îmi sting durerea, cărbunii mi-i aprind... Cu-o flacără albastră, în pieptul meu zvâcnind... Durerea, ce mă ține, cu palmele o prind, S-apuce ghinionul, să fugă- oftând, icnind! Mi-e sufletul angelic, ce-mi strigă -o rugăciune Că sufletu-i pierdut, e negru, de tăciune? Și ziua mi-l -nchei în sfânta carte mare Cu-o soartă mult mai bună, de viață dătătoare. Mă doare însuși visul născut din gând sublim Rămâne o fantomă în suflet anonim, Și cine n-ar dori o dornică -nălțare Ce-i retezat pe-o culme și viitor nu are. Pe chipul de icoană, mi-aș pune o coroană Iar, zidurile sparte, să -elibereze-o Ană, Cu gândul neputinței și-amarul din pelin S-agăț amărăciunea, în cui, să mi-o alin...! Pe-o culme... drepturi rezervate doar autorului

De ce sunt eu departe mereu, de casa mea... Îmi lasă dintr-o parte. Pe partea ' ai mai grea, Din jumătate sorb și mierea tinereții Cealaltă -i mai amară adică -a bătrâneții E ca un Leu feroce de foame doborât, Acum, la tinerețe așa -s posomorât Ca orice animal pe animal, mănâncă Și gustă fiecare din carnea lui se-nfruptă; Că cerul se împarte la doi, ai cui să-i spui! Când pe planeta asta te simți a nimănui. Că timpul e un nod, ca mărul lui Adam Ca stă -ncovoiat pe timpul ce nu-l am... De partea mea să vină să-l ungă cu balsam. Balsam Elena Buldum Copyright @2016

Și plouă -n gânduri toată noaptea... Din nori adun tristeți grămadă O săptămână-n ziua a șaptea... Pământul s-a cutremurat, să cadă. ...Și replici. Iar! De supărare, ce să zică! Planeta suferă -n zadar Și omul scuipă -n sân de frică, Degeaba, am primit-o-n dar. Și plouă -n gânduri toți copacii... Au ramuri scurte -n coarne dracii, Că mintea simte, și -n sughițuri Îmi trec prin piele, vorbe, simțuri. Replici...