Ploaia pe pământ, a stat!
Norii s-au-mprăștiat,
Vântul în rafale mici...
Bate, pe aici!
Toamna a plecat demult,
Numai zgomotu-i ascult,
Urcă -ncet pe-o cărăruie...
Un bătrân, ce greu, se suie!
Umbra lui, ca o momâie?
O fantasmă, ce se-arată!
Se ivește, și de-ndată...
Parcă, măsurând pământul,
Nimenea nu-i vede gândul,
O suflă și vântul!
Când e soare, nu e bine,
De umbră, umbra se ține;
Cu pașii mărunți...
Fuge, colo-n munți...
Unde chicotește bruma...
Cenușie precum huma,
Lăfăindu-se tot drumul,
E una cu fumul!
Se-mprăștie în zare...
Forme, nu vă spun că are...
Reapare și dispare...
Siluetă n-are!
Nu e bine, nici la soare,
O topește din picioare,
Se zbate ca-ntr-o strânsoare;
Vai, ce apăsare!
Nu e bine, nici la umbră
Că o face mică, sumbră,
De atâta supărare...
Se evaporă-n mare!
Siluetă, n-are...

Postări populare de pe acest blog

LA FEREASTRĂ

Unde Dumnezeu creează