Știu! Esența iubirii se-mparte la doi
Eu sunt prima parte de iubire, din noi,
Divid un întreg, să guști din esență
De amară ce este, îți cere clemență.
Și -ți cere iertare, că are de ce...
Dumnezeu este mare, și iartă orice!
Mă iartă pe mine, din tine cred e...
O jumătate, venin, și chiar și fiere.
O simt, e amară, mi-o trimiți iar la mine
Îmi curge prin vene, ca o gheară se ține
E rău , este greu, de-aș ști, chiar și eu
Licoarea iubirii, cu mine, să o-mparți mereu.
Licoarea iubirii

Postări populare de pe acest blog

LA FEREASTRĂ

Unde Dumnezeu creează