Când lăcrimează cerul cu fulgii depuși,
Se-adună iarna pe la case, pe la uși
Așa se-ncremenește sărmana vreme
Că și focul în sobă, de trosnește, se teme.
Se adună fulgii peste creste, peste munți
Îi risipesc un vânt puternic, că sunt cărunti,
Cărări nebănuite, pline de zăpadă
Au înghețat, și gheața este ca o spadă.
Îi risipesc un vânt puternic, că sunt cărunti,
Cărări nebănuite, pline de zăpadă
Au înghețat, și gheața este ca o spadă.
Așa, se -adună ierni, se spun povești...
La gura sobei, de lupi hulpavi, de lucruri omenești,
De munții cei încremeniți de- o vreme
Și de natura ce se năpustește, nu se teme.
La gura sobei, de lupi hulpavi, de lucruri omenești,
De munții cei încremeniți de- o vreme
Și de natura ce se năpustește, nu se teme.
Se-adună iarna