A mai trecut o vreme-ndelungată
Și eu privesc în colțul meu de geam
Și jur! Că n-am să înțeleg vreodată...
De ce se ofilesc copacii-n ram?
Mă dumiresc la geamul meu,
De ce-ncordarea mă supune
Sunt umbre negre, și mi-e greu,
Și n-am pe nimenea, cui spune!
Să trag peste tristețe o cortină
Din stele-albastre căzătoare
Invoc și cerul, ca să -mi țină ;
Azi de urât. Că nu e soare!
O vreme a trecut

Postări populare de pe acest blog

LA FEREASTRĂ

Unde Dumnezeu creează