Îmi țin tristețea în pumni...
Cu lacrimi amare , sărate
Din vise, din clipe, s-aduni...
De-o viață așa adunate.
Îmi plâng amintirile-n brațe
Deșir viața lent, ca pe ațe
E-un trist episod între noi
Noi oameni suntem cu nevoi.
Vă plâng amintirile-n suflet
Cu lacrimi sărate, ce umblet?
Și viața în mâini suspinând
Pe-al vieții făgaș, cu avânt....!
În mâini
22:28 , Girona, 8 noiembire 2014

Postări populare de pe acest blog

LA FEREASTRĂ

Unde Dumnezeu creează