LA FEREASTRĂ

O zglobie veveriță
Avea ie și cosiță
Coada neagră și stufoasă
Și e cam fricoasă.
Fuge! Saltă! Hop, pe - o creangă
Toată ziua, se dă huța! Se balangă!
Drăguța!...
-Zdup! Zdup!.. iute sare!
Pentru-o mână de mâncare
Cineva -i aruncă -o frunză
Alt copil strâmbat se-amuză
Uitați -o pe hoțomană
Care fuge de pomană-
A luat dintr-un rucsac
Aluna și a pus-o-n sac

Strigă, ajutor! 
Omidă!
Doamna ghindă
Cine să o prindă
Ea, aruncă, vâșc! Cu-o ghindă.

Sare, iute!
-Zicând vrute, și nevrute
-Bolborosind ceva
Toți o ceartă, și cineva
Cum este  Domnul bursuc
care stă în nuc,
Spune!

Mereu
Se cațără...
Și -n nuc

Unde spargea el nuci

Hopa țup și pe uluci
-Pac! Pac!
Cine să -i vină de hac!
Să vadă ce s-a-ntâmplat.
E blat, e blat strigă -un puișor
Care aleargă repejor
Doar pentru o biată râmă
 Mai vâslește și-o cârmă
Cu un peștișor pe baltă
Veverița, vai! Și că saltă;
Țup, țup, că minte n-are
Când vrea ceva de mâncare.

O veveriță zglobie