S- a frânt iubirea- n două jumătăți...
Neobișnuit, și nu mai e ca-n alte dăți,
Când aștepta-n prag, și -n fiecare seară
De o purtam pe umeri, exact, ca o povară.
Și a rămas din ea doar muguri înfloriți
Cu bucăți de fericire prin merii altoiți,
Că de: natura și tot ce-o -nconjoară
La viață o trezește, să n-o lase să moară?
De-i rămân puține clipe, și-n urma ei și jale...
Pe-un colț al inimii, zbătându-se, pe-o cale
Ar face cale-ntoarsă, se alină să găsească,
Iubirea preț de-o clipă, ca o "mană cerească ".
Că uneori și toamna se pot culege vise
Și poți lipi pe suflet dorințele promise,
Ai ani din viață, și ai vrea cumva, să -i dai...
La schimb cu tinerețea, și -un" trai pe vătrai".
"Trai pe vătrai "
Elena Buldum
4 noiembrie 2014, Girona.

Postări populare de pe acest blog

LA FEREASTRĂ

Unde Dumnezeu creează