Pe-o culme

În jar îmi sting durerea, cărbunii mi-i aprind...
Cu-o flacără albastră, în pieptul meu zvâcnind...
Durerea, ce mă ține, cu palmele o prind,
S-apuce ghinionul, să fugă- oftând, icnind!

Mi-e sufletul angelic, ce-mi strigă -o rugăciune
Că sufletu-i pierdut, e negru, de tăciune?
Și ziua mi-l -nchei în sfânta carte mare
Cu-o soartă mult mai bună, de viață dătătoare.

Mă doare însuși visul născut din gând sublim
Rămâne o fantomă în suflet anonim,
Și cine n-ar dori o dornică -nălțare
Ce-i retezat pe-o culme și viitor nu are.

Pe chipul de icoană, mi-aș pune o coroană
Iar, zidurile sparte, să -elibereze-o Ană,
Cu gândul neputinței și-amarul din pelin
S-agăț amărăciunea, în cui, să mi-o alin...!

Pe-o culme...
drepturi rezervate doar autorului