Balsam

De ce sunt eu departe mereu, de casa mea...
Îmi lasă dintr-o parte. Pe partea ' ai mai grea,

Din jumătate sorb și mierea tinereții
Cealaltă -i mai amară adică -a bătrâneții

E ca un Leu feroce de foame doborât,
Acum, la tinerețe așa -s posomorât

Ca orice animal pe animal, mănâncă
Și gustă fiecare din carnea lui se-nfruptă;

Că cerul se împarte la doi, ai cui să-i spui!
Când pe planeta asta te simți a nimănui.

Că timpul e un nod, ca mărul lui Adam
Ca stă -ncovoiat pe timpul ce nu-l am...
De partea mea să vină să-l ungă cu balsam.

VISE TÂRZII