VISE TÂRZII

Vine iepurașul vine, Coșul-n mână-l ține Iepurașu-i bucuros Că e Paștele frumos. Doar cu grijă adunate, Ouăle nu-s colorate Ele trebuie pictate Iepuraș cu dinți de lapte. Toate-s scumpe, cumpărate, Ouă simple sau pictate Din ogradă-s adunate De la mai multe surate. Curcanul  este spătos Si foarte mărinimos De la curcile voios, Oferă ouă fălos. Un cățel cu părul creț Vinde ieftine de preț Este cel mai șugubeț Ouă, și-i tare isteț. Vine ziua cea de Paști , Ouă, drob și cozonaci Iepurașule să faci S-aduci ouă și colaci. Autor :Elena Buldum                                                        

 Într-un trup Într-un trup divin, curat, O ființă s-a-nălțat A născut maica un Fiu  Eu aleg ca el să fiu! Fiu la față luminat, Lângă al maicii sân curat Și când mare a crescut Toți de Pruncul s-au temut. A-nceput minuni să facă, Și prin post și rugăciune Toată lumea s-o petreacă Vindecați prin fapte bune. Predicând desculț în lume, Cum să lași averea toată Bogăția n-are nume, Fericirea-n cer e dată. Dându-și sufletul curat, Doar cu fapte gânduri bune, Poți învinge un păcat Doar cu post și rugăciune. Lumea noastră nu-i a voastră, Fapte bune tu să faci Sufletul ți-l ține-n viață, Fapta bună nu-i păcat. Sufletul când părăsește, Trupul neînsuflețit, Două lumi el întâlnește , Ai păcat sau mori iubit. Mulți cei care- au plecat , Lumea dincolo s-o vadă, Doar puțini au mai sperat, Să se-ntoarcă,-aici, să șadă. Doar cei care s-au întors, Sunt iubiți de Dumnezeu Cu temei și cu bun rost Tot la fel cum cred și eu. Pe când crucea și-o ducea, Domnul no

E sărbătoare                                                      Floriile niște drăguțe cu rochițe fermecătoare, Mireasmă a primăverii, un semn divin frumos Rochițele-s cu trene parfumate au iz de lăcrămioare Naturii îi dă viață și sens și ceru-i bucuros. Floriile cu zâmbetul frumos și parfumat Și-s vesele crăiese, petale  colorate Se țin de mână sunt cochete, violete Dansează un vals de tango neuitat. Floriile prințese-a voioșiei, Se prind în horă joc și voie bună Joacă natura întregul cer, se țin de mână Și pajiștea învie în vis motiv de bucurie. Și de florii am strâns buchet frumos, Buchetul eu mi-l pun în glastră Și în grădina mea cu drag eu le miros Când le ador și le privesc în vaza noastră. Autor :Elena Buldum

Sunt un străin vol, ”A treia cale” 2013 Sunt un străin ce lumea lui își lasă, Tocmai de- acei ce nu își spun străini, Eu nu reneg renumele de -acasă, Mă plec și plâng în rugăciuni. Sunt un străin străin înstrăinat de glie, De strămoșescul meu meleag, Căci am plecat, mi-e dor de-o fâșie, De pe pământul nostru drag.  Sunt un străin înstrăinat de neam, Mulți ne-am corcit și ne-am amestecat, Și sângele prin vene ce îl mai am Mulți l-am spurcat, l-am diluat. Sunt un străin înstrăinat de țară, Dar e doar amăgire, iluzie amară Speranța că va fi mult mai bine,,  E viața grea în lume la ușile străine Și dacă plângi departe, străin înstrăinat, Plângi pentru țară și toate câte ai lăsat Și-ți plângi părinții dragi, duci dorul de copii, Ești trist și-acasă nici nu știi când ai să vii...   Sunt un străin înstrăinat de țară De acei ce nu îmi sunt străini (Cu toții am plecat pe-afară) Pentru covrigi în coada unor câini- Sunt un străin înstrăinat de ace

Întodeauna... Elena Buldum Măicuța mea cu mâinile moi, Erai cu mâini muncite, pline de nevoi Munceai din zori pentru ai tăi fii, ”Cu noapte-n cap” nu te sfii...  Măicuța mea, îți sărut- mâna,  Rămâi mămica mea întotdeauna,  Dacă îmi ceri s-o schimb cumva.  S-o-mprumut destinul nu ar vrea.  Măicuța mea au trecut anii,  Cu drag și dor îmi amintesc,  Mă dezmierdai, sunt fata mamii  Cu nostalgie mă privesc!.  Măicuța mea ți-aduc recunoștință...  Mă plec umil ești mama mea  Că m-ai născut și -a mea voință,  A împlinit azi voia ta.                                                          

Ti-am cunoscut privirea

Viață curgătoare Între timp și pământ, Se scurge viața în vânt Valuri de răuri ce doina își plânge E coarda viorii ce vibrează în sânge. Cu fața-i limpede ca roua curată Șoptește șuvoiul de apa și iar, înc-o dată E  marea se mișcă cu plete spumoase, Un ocean de valuri sirene albastre. Privesc zarea și mi se scurg lacrimi Îmi gonesc amintiri și îmi fug patimi Dacă, aș ști să înot ca  un pește sub apă Cu brațe cu tot altă viață să-nceapă.