VISE TÂRZII

Cu lacrimi îmi jelesc singurătatea, Mereu mi-a -ntins o mână bucuria, Și-aștept să mă-mbrâncească moartea... Ghiontindu-se-ncontinuu cu furia. Din viața scursă, c- un calvar nemeritat, Devine greu și totu-i de nesuportat Nicio ființă bună, așa suport, ne mai sperat N-așteaptă și-i ușor de imaginat. Insuportabilă, la fel, e crudă nedreptatea, O urăcioasă, ce fură iubirea și dreptatea, În fiecare zi ia suflete și nedreptățește I se pare totul simplu și natural, firește! Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului.

Pentru vestea tulburătoare, care am primit-o astăzi, că, o Doamnă dragă a poeziei, s-a stins din viață. Valentia Graur Lazarencu. Am scris un poem.  Tristețea, ca o lumânare arde; Și -mi topește lacrima din ploi- Din două fire, am unit și coarde, Să pot cânta, poate, te-aduce-napoi. Adio, Doamnă! Am rămas,fără cuvinte... Durerea mi- o -nghit cu noduri reci Acum și -ntodeauna, să -mi aducă aminte Nu te-oi uita, nicicând, să știi, pe veci... O suferință pe ochii tăi deschiși Și fugăriți acuma de-ntuneric Le voi aprinde luminițe și închiși Cuvintele -ți vor lumina feeric. Adio, Doamnă! Elena Buldum Dumnezeu să o odihnească în pace!! vol 2 Vise Tarzii

drepturi rezervate doar autorului Cobor, la primul pas al vieții Unde-i nisip și e pustiu În pragul trist al dimineții Îmi cern durerea timpuriu. Face popas la orice pas Își varsă amarul din ulcior Cu ultimul strop ce-i în vas Îl pun pe rană -l- nfășor. Să vindece curajul stins; Al dorului legat de vânt - Zburând și singur și desprins Din partea unui simțământ. Curajul stins

drepturi rezervate doar autorului În adieri de vânt plăcute Ascult o harpă, din plăcere... Cu sunet fin pe neștiute Mă -mbrățișează o mângâiere. De-o vreme mai îndelungată O strâng în mine ghemuit De ce devine- nverșunată? În spațiul meu înghesuit. Nu are loc în mine, însumi Plin de regrete din trecut, Pe cele mai înalte culmi Mă face să plătesc tribut. Din fine clipe de dorință În vremea pașilor, de ieri... Intrată -n mine a mea ființă Mă copleșite -n mângâieri.

Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului Într -o țară unde hunii Au crescut convingători Un exemplu, sunt nebunii Cei convinși... judecători. Care au o judecată. Și cu legile pe mână ; Anulează dreapta faptă, Și pe rele le amână. Faptele unor salbatici Șapte sunt la număr opt, Cu părinții lor dramatici, Ce au creierul necopt. Niște monștri de săteni, O scursură pe pământ, Nu le zicem pământeni Îngrozită, mă- nspăimânt. Zbuciumă-o lume-ntreagă, De așa deznodământ, Violează -o fată dragă, Încălcând un legământ. Cred că orice om greșește Cu o vorbă, cu o faptă Dar, aceasta depășește, Orice -nchipuire dreaptă. Cum să fii frate cu unul Fără pic de neuroni Care umblă ca nebunul Doar cu scula-n pantaloni? Cel mai grav și cel mai rău Au așa mulți aliați Îmi vine, și vă spun, zău : Pe părinți, săteni și frați. Și pe strâmba judecată O îmbrățișează des; Cu mintea- ntunecată Întrerup orice progres. Și pe animale-n junglă Că au devenit uman

În culcușul de pe munte, Unde urc, ating o stea, Pletele îmi cresc cărunte Pe umeri de catifea. Unde ești iubirea mea? Te rostogolesc pe lună Cu ochii de peruzea Ești tristă, n-ai voie bună. Clinchetul de clopoțel Este foarte jucăuș Se combină, cu un țel În al palmelor căuș. Ce deschide porți și vise, Ca prin farmec și minune, Inimii îi sunt promise Prin botez și rugăciune. Orice trup, ca un fior De la naștere cu smirnă Va fi uns... surprinzător Crește -a dragostei tulpină. Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului

În vârful lunii agățat-am ” te iubescul” Cu mâna i-am făcut din depărtare, Pitit stă-n umbra vieții nefirescul Că geme a neputință și- a uitare. Din mucul lumânării-am reaprins Cu sufletu'-ntristat, care se moaie, Opaițul unui dor demult încins Îl simt cum i se stinge a lui văpaie. Să plâng, să râd, și lacrimi cred că-i curg, Se ascund'-n mine-n nopțile-agitate Că rup bucăți de lună seara pe amurg; Să-i fac săgeți din soartă-s fermecate. Vârful lunii Elena Buldum drepturi rezervate doar autorului.