LA FEREASTRĂ

Hristos,tu,ia-mă, vin!
Elena Buldum

Cobor din cer lumina, mă-nchin când mă alină...
Urc trepte și cobor, nu obosesc păcate fără vină;
Pe înserat frământ doar gânduri buimăcite...
Când soarta-i un popas de umbre năucite.

Mă cațăr și când urc doar Luna o privesc...
Mirată, nici nu-ți spun, mi-e frig, când te zăresc...
Îngenunchez pe-o rază, supus e sufletul pustiu...
Și oare ce urmeză în viață, deșertul eu îl știu?

Mi-e sete,când mă rog eu rătăcesc cărări
În arșiță să sting durerile-mi în mări,
Urcând, doar infinitul e roșu... la apus;
În cele patru zări tu ai plecat, te-ai dus!

Când am atins în toamne frumoase primăveri,
Și pletele-mi-s dalbe, de Paști și învieri;
Mă mângâie tristețea pe frunte-mi stau dureri;
Broboane-s de sudoare transpir, fără să-mi ceri...

Mai lasă-mi noaptea asta să treacă fără chin:
Cu milă doar năpasta-i necazul și-l alin...
Cu-o rază jucăușă ce-i înger și suspin;
Doar cerul mă aude...Hristos, tu, ia-mă, vin!