VISE TÂRZII

Din ochii mei cei negri și pătrunși De-al dragostei și foamei înțeles De- acel fior și simțuri sunt cuprinși Acești cărbuni de jar neînțeleși. Prin ei îmi trec lucioase gânduri Acopăr-ntre mâini orice -ntristare, Când scriu cu drag aceste rânduri In mine cresc și razele de soare. De lumea lor e prinsă vioiciunea Cu-acel surâs așa de ștrengăresc Aici în inimă îmi stă toată minunea Prin ei eu văd ce este îngeresc. Pe lumea asta-n doliu-mbrăcată Pe-o barcă a speranței tot plutind Și zboară-n piept cu crucea la o poartă Și-i vine timpul repede murind. Elena Buldum copyright 

Avui sóc orgullosa del meu temps play de MontsseratAbello Avui sóc orgullosa del meu temps i em dol de malversar-lo. No faig res, no cuso ni planxo. Vaig de pressa, passo i repasso deu cops per un carrer. Escruto les mirades, perdudes de tan fixes, m’aturo a les botigues, veig les modes, els colors verds i blaus. M’obsedeixen els pintors abstractes que parlen com els muts. Em miro les mans, les meves i les vostres; m’acosto adelerada als quioscs, cerco llibres i noms. Sobretot noms! Ignoro la premsa que baladreja mentides -Si la veritat és sempre evident i pura com un part! Tinc pressa, arribo al mar que em portarà ben lluny. Però és fals, és fals, s’han acabat els miracles. Retorno a casa amb pas més segur, a la vida diària. Astăzi sunt mândră de timpul meu de joacă de Montsserat Abello traducere din limba catalană în limba română de Elena Buldum Astăzi sunt mândră de timpul meu și mă doare să-l deranjez. Eu nu fac nimic, nu cos, nu calc. Mă g

Timpul stă în fața mea cu barbă și părul cărunt. Se uită mirat la mine, face ochii cât cepele, nu mă recunoaște că eu sunt tot timpul cu părul negru și cu ochii mari cât zilele în care el privește pe cine îmbătrînește. EBB.

TĂCEREA VORBEȘTE DE TINE /EBB

Pe ochii mei deschi și de viață În dimineți reci și senine Îmi stau ca mărturie-n față A tale sărutări divine. Le gust din roua dimineții Cu fragedele mângâieri Și prinse de ciorchinii vieții Îmi schimbă ziua cea de ieri. Pierdute nopți-n patru gânduri Ce-mi despleteau ceruri de foc În clipa unor blânde rânduri Doar mângâiate de noroc. Ne alintau aripi de fluturi În cercurile de lumină C-acuma mă atrag și vânturi Și toată noaptea cea senină. Elena Buldum

se învârt în viața mea nenorocirile pur și simplu ca morile de vânt am avut parte de nefericire în clipa când m-am cununat cu versul iubirii zămislit din neștiut mulți mi-au spus că sunt mai luptătoare ca Ioana d'Arc fără așteptări timpurii pe versuri le- am invitat la o cină romantică, și ce credeți, acolo mi-au dat primul sărut  am ars primele momente eterne de iubire pentru totdeauna îmi cântă Gil Dobrică la ureche ” hai acasă, hai cu mine dragoste”   ce mă duce cu  gândul la degetele nefirești ale singurătății din când în când îmi atinge apogeul neadevărului  nu vreau să recunosc că există și minciuni deșucheate despre dragoste mă petrec judecăți inutile ce vin din întrebări de sine din adânc de adevăr recunosc ceea ce văd, ceea ce aud îmi întră pe-o ureche și îmi iese pe alta.

ca să răspund la o întrebare care vă tot frământă: cu sprijinul creatorului m-am făcut om am fost prima femeie de pe pământ care am descoperit universul din mine cu ajutorul cuvioșilor sfinți pentru puțină îndumnezeire m-am făcut una cu cerul pe pământ o clipă de fericire sufletească am proptit-o pe aripile zborului cu dragoste , adevăr și dreptate când mi-a fost inima mai dragă am învelit-o de ploi și furtuni cu speranța zilei de mâine ce mă surprindea la fereastră am pus capac vorbelor ca să nu-mi sprijin lacrimile de regrete și amărăciune înghit orice luare de poziție cu tact ca să am dreptul la viață mi-am câștigat trăirea printr-o moarte sigură Elena Buldum