..Și iar, mi-a venit să spun...
Că din vară, mă gândesc,
Tu, de ce-ai venit acum?
"Toamnă fugi...că te-ocolesc"

Ce-am ajuns? Vreo clorofilă?,
Că atâta verde- mi dai
Cât să mâzgălesc o filă,
Că nici nu -mi ajunge. Hai!...

Mi-ai prins primăveri senine...
Pe la tâmple, clame albe,
Mi-ai lipit, lipită -i bine...
Coroniță din flori dalbe.

(Peste verdele aprins...
Cerul meu rămâne nins)
Toamnă, pentru ce mă chemi,
Și -un covor de frunze-așterni?

Ție toamnă... Ți -aș schimba...
Anotimpul...de-aș umbla...
Și desculță... N-am silabe...
Cum sunt capetele calbe...

Ți-e toamnă... 

Postări populare de pe acest blog

LA FEREASTRĂ

Unde Dumnezeu creează